Arzi #2 (seria Anonymous Society)

12. ...și o să îți placa.

          Killian

          Fusese o decizie proasta să o aduc pe Julie la hotel? Nu. Femeia era bolnava, singura acasă și aparent imbecila.
          Fusese, însă, o decizie nechibzuință? Oh, da! Pentru ca nu luasem în calcul variabilele. Îmi făcusem atât de multe griji pentru ea, încat uitasem să îmi fac griji pentru mine. Julie nu era doar o femeie intr-o situație dificila, cu niște traume evidente și ceva probleme de încredere, era și sursa unor fantezii recurente pe care le tot aveam în ultimele zile.
          Și bine, poate ca văzusem câte ceva când am dezbracat-o de hainele transpirate. În momentul ăla creierul meu nu a înregistrat mare lucru din cauza adrenalinei, dar mai tarziu dupa ce m-am liniștit... să zicem doar ca mi-a fost dificil să mă uit la ea cu aceiași ochi ca înainte, când doar banuiam ce se ascunde pe sub hainele ei. Acum, ca știam sigur, am avut nevoie de un dus foarte rece ca să raman cu picioarele pe pamant.
          Nu încercam să o impresionez când am zis ca n-o să se intample nimic din ce nu vrea. Poate ca eram puțin arogant pentru ca banuiam ca ceva o să se intample, dar fusesem sincer în legătură cu tot ce îi spusesem.
          Când am ieșit din baie am găsit-o în pat, cu telefonul în mana. Nu mai era invelita pana în gat ceea ce era minunat pentru temperatura ei și îngrozitor pentru a mea.
          -Ai mâncat ceva? Am întrebat-o aruncând un ochi spre masa care încremenise în același loc.
          -Putina supa, a murmurat cu jumătate de gura fara să se uite la mine.
          Obrajii i se inrosisera și am văzut când si-a tras mai mult genunchii spre piept, incordandu-și coapsele. Nu ieșisem din baie intenționat fara tricou, o făcusem din obișnuința, dar vazand acea reacție am decis să renunț la ideea de a-mi pune unul pe mine. Dacă te gândești ca eram atât de nenorocit încat să profit de o femeie bolnava, n-o mai face! Nu-i ca și cum ea nu voia de la mine exact același lucru pe care îl voiam eu de la ea. Singura diferența intre noi doi era ca eu acceptam asta ca pe un fapt, în timp ce ea se împotrivea cu înverșunare.
          -Am vorbit cu tata, îmi zise ea. O să ajungă acasă mâine seara tarziu.
          -Știu, am mormait arțăgos.
          M-am trântit în pat, pe jumătatea libera și am expirat lung și zgomotos. Doamne, aveam impresia ca nu mai dormisem de o vesnicie. Eram absolut epuizat.
          -Ce faci, Killian? Se burzului Julie ridicându-se în genunchi pe saltea.
          -Chiar în clipa asta? Incerc să dorm, am oftat eu cu ochii deja închiși.
          -Aici?! Chitai cu vocea enervant de stridenta.
          -Ori aici, ori în recepție, am pufnit forțându-mă să deschid ochii.
          Aveam impresia ca am nisip în ochi, mă durea capul și eram ametit. Nu-mi aminteam de când nu mai fusesem atât de obosit încat să îmi fie rau fizic de la oboseala.
          -Termina cu prostiile, Killian, îmi sugera ea printre dinti, uitându-se la mine de parca îi omorasem toată familia. Du-te și dormi în alt dormitor.
          -Milan și-a încuiat camera și a luat cheia cu el. În camera lui Davis și a lui Easth nu intru nici mort după ce am auzit ce fac ei acolo. Canapelele din camera de zi sunt mici, incomode și nu am cum să dorm acolo.
          -Bine, spuse viteaza, atunci plec eu!
          Poate în alte condiții m-aș fi obosit să o opresc, dar în clipa aia nu mai aveam energie nici să-mi bat capul cu propriile mele gânduri.
          -Foarte bine, Jules, am mormait cu o mana sub cap. Trezește-mă dacă îți e rau sau ai nevoie de ceva.
          -Cu ce vrei să te ajut? Mă întrebă apoi ca din senin.
          Am oftat lung.
          -Habar n-am la ce te referi, am indrugat eu. Defapt am câteva idei despre lucruri cu care m-ai putea ajuta, dar nu or să îți placa.
          M-am forțat să deschid ochii și să mă uit la ea. Spusese ca pleacă, dar nu se mișcase din loc.
          -Exista vreun moment în viața ta superficiala în care nu te gândești la sex? Mă întrebă ea stramband din nas.
          -Depinde de persoanele din jurul meu, am răspuns eu complet sincer. Nu mă gândesc la sex când sunt cu Davis sau cu Milan. O fac însă acum, când ești tu aici.
          -N-o mai face, pentru ca n-o să se intample.
          -N-are nici o logica ce spui, Jules, am anuntat-o intorcandu-mă pe-o parte, cu fata la ea. N-o să am niciodată un avion privat, dar ce mă poate opri să mă gândesc la a avea unul?
          -Nu sunt un blestemat de avion privat, pufni ea.
          -Nu, nu ești, am chicotit eu. Defapt, îmi permit un avion privat. Singurul motiv pentru care nu îmi cumpăr unul e pentru ca nu vreau să par ipocrit.
          -Ești ipocrit chiar în clipa asta, pentru ca zici așa ceva.
          N-a reușit să-și retina un zâmbet. Eu nu mai puteam să îmi țin ochii deschiși.
          -Printre mesajele pe care mi le-ai trimis seara trecuta e unul în care spuneai ca ai nevoie de ajutor, îmi aminti ea. Despre ce e vorba?
          -O ghicitoare, Jules. Trebuie să rezolv o nenorocita de ghicitoare și nu am nici o idee care naiba e răspunsul.
          Parea intrigata, dar n-o mai vedeam prea clar.
          -Ghicitoare? Întrebă curioasa. Pot să o văd.
          -Telefonul negru, am spus cascand. Ultima ghicitoare.
          -Sunt mai multe? Mă întrebă sărind din pat.
          Eram atât de adormit încat nici macar n-am urmarit-o cu privirea când a ocolit patul. Pana când s-a asezat înapoi eu eram deja în lumea viselor, trăgându-i-o în fel și chip