Trei

568 34 0
                                    

   Nervos și iritat peste măsură, de intrerupere și, mai ales, de posibilitatea de a-i fi văzută amanta, Rafael se încheie la pantaloni și neluand în seama cămașă descheiata, ieși din tufișul des, pentru a verifica cât de grava era situația. Dar când văzu movila de crinolina roz, captiva între trandafiri, se liniști. Nu era nimeni trimis sa îl asasineze, doar o biata făptură ce ieșise,probabil, la aer. Ghinion. Dar marchiza de Lock nu mai avusese răbdare, când îl văzuse la bal. La balul organizat chiar de ea. Foamea din ea l-a condus pana în gradina, departe de ochii lumii și gălăgia balului. Era disperata, chiar. Pentru Rafael nu era o problema asta. Cine îl cunoștea, și era cunoscut de foarte multa lume, știa ca virilitatea si potenta nu erau o problema pentru el, în nici o situație. Dacă marchiza de Lock l-a vrut, nu a putut sa refuze plăcerea unei lady. Nu o plăcea în mod deosebit, dar ii plăcea sexul cu ea. De la o tavaleala banala s-a ajuns la o aventura. Nu ii plăceau încurcăturile, nu ii plăcea sa si-o tragă cu aceeași femeie de mai multe ori. De doua sau trei era suficient. Atât cât sa se elibereze el. Atât cât sa o facă pe biata muritoare sa nu îl uite. Știa ca e capabil sa facă o femeie sa se simtă fantastic în pat, dar mai mult nu avea de oferit. Viata lui nu era făcută sa aibă loc și o femeie în ea. Dar tăvăleli la întâmplare cu femei experimentate erau binevenite oricand și oricât. Niciodată cu fete cuminți, asta era regula lui. Nu dezonorezi o fata cuminte care are tot viitorul înainte, când ai atâtea posibilități. 
   Se uita acum la ființa disperata din tufa de trandafiri și i se făcu mila. Era, probabil vreo debutanta care habar nu avea ce înseamnă relațiile intime dintre un bărbat și o femeie, iar acum era socata. Făcu un pas spre ea, relaxat, văzând ca poate lasa garda jos, ca nu e nici un asasin. Ii puse mâinile mari pe brate, încercând sa o ajute sa se ridice. Simțițind mâinile lui pe ea, scoase un icnet speriat și se întoarse sa îl privească. Ochii lui verzi erau de un calm liniștitor, buzele lui pline erau strânse în semn de dezaprobare, apoi observase ceva... El își întoarse capul intr-o parte, ferind obrazul stâng de privirea ei. Știa ca se uita socata la cicatricea lui urata, care ii brazda obrazul stâng începând de la coltul gurii și terminandu-se în coltul ochiului, ca un semicerc. Niciodată nu își ferise cicatricea veche de privirile curioșilor, dar cumva simțea sa nu o supună pe biata ființă la și mai multa oroare în seara asta.
   - Hai sa te ajut sa te ridici de aici, spuse el cu voce răgușita.
O voce care o luase pe nepregătite, joasa, grava, atât de masculina. Se uita la el cu ochii ei mari, albaștri, neputând sa schițeze nici un gest. Se lasă în voia bratelor lui care reușesc sa o ridice de la pământ de parca ar fi un fulg. Se uita in sus la el, era înalt, capul ei era în dreptul pieptului lui. La lumina lunii putea vedea parul lui negru, corpul lui masiv. Nu își amintea sa fi văzut vreodată un bărbat atât de mare. Dar vocea ii era blanda:
   - Vino, Angel, trebuie sa te retragi la adăpost. Dacă te vede cineva aici cu mine, ești compromisă.
   Revenindu-si un pic din hipnoza, Giselle clipește repede și începe sa se zbată. Nu înțelegea de ce rămăsese atât de mult în bratele lui de fier, zgaindu-se la el ca la circ.
   - Nu te zbate, nu încerca să faci Tam Tam, ultimul lucru pe care îl vrei este sa fi văzută asa, mai ales cu mine. Mergem direct la trăsura ta și te furisezi la tine în camera și faci tot posibilul sa nu te vadă nimeni.
   Vocea lui suna puternic în liniștea nopții. Tonu lui grav se simțea și mai grav când vorbea cu voce tare.
    - Nu vei spune nimănui ce ai văzut, vei uita incidentul asta. 
  Giselle se uita la el și nu ii venea sa creadă ca nu poate avea nici o reacție. Era hipnotizata.
  Poate era cazul sa o inspaimante puțin pt a se asigura ca făptură asta angelica înțelesese mesajul. Își întoarse fata la ea și o privea direct în ochi. Socul de pe fata ei era vizibil la vederea cicatricei lui, din nou.
  - Ai înțeles ce am spus pana acum? Sau trebuie sa găsesc alta metoda de a ma face înțeles?
Scuturand energic din cap în semn afirmativ, observa silueta marchizei de Lock cum se furișează în întuneric. O recunoscuse, dar ii era teama sa ii arate asta muntelui de om ce o tine captiva în bratele lui puternice.

FARA SCAPARE Where stories live. Discover now