FARA SCAPARE

Sase

Bărbatul acela... Bărbatul acela masiv, brunet, întunecat, care ii tot spunea Angel. Privit din profil, jumătatea fetei lui fără cicatrice, ar fi putut fi considerat un bărbat irezistibil. O speriase situația, scandalul, cicatricea urata, atitudinea bărbatului... Dar cel mai mult, o speriase reacția ei la sărutul lui. Nu s-a putut mișca, nu a putut vorbi, nu a putut respinge gestul scandalos. A rămas incremenita acolo, la cheremul unui bărbat necunoscut. Urmările ar fi putut fi catastrofale pentru reputația ei. Giselle era conștientă de situația în care ar fi putut fi. Norocul ei a fost ca părinții ei nu au observat lipsa ei de la bal, decât când i-a anunțat însoțitoarea ei ca Giselle s-a simțit foarte rău după servirea mesi și a plecat în graba acasă. Ceruse insotitoarei maximum de discreție când aceasta ii văzuse ținuta zdrentuita și bratele zgâriate. O trimisese cu mesajul la părinții ei, care nu s-au grăbit acasă sa vadă ce a pățit fiica lor. Dar nici nu putea sa dispară,pur și simplu. Ar fi avut de înfruntat mania tatălui pe urma.
   Cu greu sa da jos din pat. Cu greu sa îmbracă pentru micul dejun, ajutata de însoțitoare, care ii găsește o rochie cu mâneci lungi, sa-i acopere zgârieturile de pe mâini. Cine o fi misteriosul bărbat? S-ar fi așteptat sa o rupă în bucăți, dar el s-a comportat protector cu ea. Sărutul acela o intriga, își simte inima cum  bate nebunește la amintirea primului ei sărut. Nu a mai fost atinsa niciodată, nu își imaginase astfel săruturile, nici nu stiuse la ce sa se aștepte, dar era convinsa ca ar mai fi trecut mult timp pana ar fi aflat.
  Încercând sa uite, asa cum bărbatul misterios i-o ceruse, cobori scările interminabile, pentru a lua micul dejun cu părinții ei. Aceștia erau deja așezați la masa, nu vorbeau, doar mâncau în liniște. Ca de obicei.
- Bună dimineața! Încerca Giselle un salut cu voioșie.
  - Te simți mai bine, draga mea? Întreba mama ei fără urma de îngrijorare în glas.
- Da, puțin mai bine, răspunde Giselle, absenta.
Își puse în farfurie puțin din platouri, sub privirile dezaprobatoare ale mamei, pentru ca nu așteaptă sa fie servita de servitori.
  - După încheierea sezonului, te vei mărita cu decele de Bramwell. Te va curta pe perioada sezonului, vei fi drăguță cu el și ii vei face pe plac. La final de sezon vei deveni ducesa.
Anunțul tatălui ei o lasă fără aer. Nici măcar nu l-a cunoscut pe ducele asta și deja tot viitorul este planificat. De fapt, nu se așteptase la mai puțin din partea tatălui ei. Arunca o privire fugara în direcția mamei, dar aceasta era prea preocupata de conținutul farfuriei. Giselle se ridica de la masa, scuzandu-se cum cerea eticheta, și porni în goana pe scări în camera ei, sa își poată plânge amarul.
  După ce ramase fără lacrimi, după ce făcuse o baie prelungita, parca se simțea mai resemnata. Ajutata de însoțitoarea ei sa se îmbrace cu alta rochie roz, privea absenta în oglinda și hotărî ca ii este indiferent dacă ducele o va găsi atrăgătoare sau nu. Chiar nu ii pasa. Probabil nici ducelui. Sigur era un vânător de avere, amator de jocuri de cărți, plin de vicii. Asa erau toți.
  Balul era în toi când ajunsese ea, însoțită de ambii părinți. Era absenta. Nu o interesa nimic, nu o înveselea nimic. După ce ii fusese prezentata ducelui, mâhnirea puse stăpânire pe ea. Era un bărbat cu început de chelie, îndesat, puțin mai înalt decât ea, deci un bărbat scund. Între doua vârste, văduv, fără moștenitori. Cu musteata dezgustătoare și respirație mirosind a alcool. A fost nevoita sa danseze cu el, sa ii permită mai multe dansuri pentru a-i expune clar intentiile: deja era luata, nu mai era loc de alți pretendenți.
  Totul în jurul ei sa năruie și încearcă sa accepte soarta pe care nu are cum sa o schimbe. Va deveni ca mama ei, o femeie rece, folosita, împietrita, căreia ii pasa mai mult de eticheta și bunele maniere decât bunăstarea propriei fiice.
  La următorul bal fusese așezată la masa chiar lângă lord Bramwell, care nu contenea sa folosească orice scuza pentru a o atinge, din greșeală cu cotul pe brat, în timp ce mâncau, din greșeală cu degetele în timp ce ii înmâna paharul cu vin, din greșeală cu piciorul pe sub masa... Deja ii era scarba de el. Cum putea evita catastrofa care urma sa o distrugă pe viata? Societatea londoneza cu prejudecățile ei, cu condamnările ei. Pentru ca efectiv asta se întâmplă, tinere domnisoare pline de viata, tarate în casnicii de convenienta, silite sa trăiască fără căldura iubirii, fără zâmbete sincere. Doar datorie stupida. Ce știa ea despre iubire, de fapt? Nu cunoscuse iubirea unui bărbat și nici nu o va cunoaște vreodată.