FARA SCAPARE

Douzeci si opt

    După o plimbare lunga pe punte, se așezară sa servească cina în aer liber, la o măsuță cu bucate simple, dar gustoase. Deși era tomna târzie, aerul era neobișnuit de cald. Giselle își da jos șalul de pe umeri. Nu înțelegea cum de putea fi atât de cald.
   - Dacă am luat târziu micul dejun, am sărit peste prânz, asa ca mi-e foame de lup acum, spuse el mâncând cu pofta din bucata de carne fripta.
   Ea privea la apusul de soare, pierduta în gânduri. Mai era atât de putin pana mâine. Ce avea sa se întâmple mâine?
   - S-a întâmplat ceva? O întreba el după ce o privise o vreme fără ca ea sa observe asta.
   - Nu, doar ca e neobișnuit de cald pentru perioada asta, răspunse ea. Rafael nu o credea, dar ii răspunse totuși.
   - Nu mai suntem în Anglia, ai uitat? În alte regiuni este cald, în timp ce în unele este frig.
   - Bine, dar nici în America nu e atât de cald acum.
   - Încă nu suntem în America, Angel.
   - În apropiere, ma rog, zise ea iritata.
  Din moment ce mâine ajungeau la destinație, nu aveau cum sa fie departe de America.
Ofta și se ridica nepoliticos de la masa, merse pana la marginea balustradei  și se prinse cu putere de lemnul scrijelit.
   Abandonandu-si cina in farfurie, Rafael i se alătură și își petrecu bratele pe lângă ea, cuprinzând și el lemnul lângă mâinile ei.
   - As putea sa știu ce te supăra, Angel? Întreba el cu voce joasa, ragusita, cu buzele lipite de urechea ei dreapta, semn ca nu mai accepta minciuni.
   - As putea sa nu-ti răspund?
   - Nici vorba. Abia te-ai atins de mâncare, deși nu ai mâncat nimic de dimineață, ești tăcută și îmi eviți întrebările.
   Neștiind ce sa facă altceva, se lasă pe spate, intorcandu-si capul pe pieptul lui, întinzând mana stânga după obrazul lui stâng, tragandu-l în jos, către buzele ei pline. Mana ei dreapta se odihnea pe balustrada lângă a lui, mana ei stânga mângâia cicatricea de pe obrazul lui in timp ce mana lui stânga se rasfira pe abdomenul ei, lipind-o cu spatele de el, simțind erecția lui pe mijlocul ei. Limba lui o mângâia pe a ei, buzele lui sugeau buzele ei. Iar Giselle simțea umezeala cunoscuta deja, cum se aduna între picioare.
   - Va trebui sa cobor cu tine în cabina și nu cred ca e în regula, o amenință el.
   - Ba da, eu cred ca e în regula, îl contrazise ea, deja tragandu-l de mana spre locul menționat. Rafael se lasă dus de val, condus de fiinta asta micuța, controlat de ea, efectiv. Era îngrijorat ce puterea avea asupra lui.
   Pașii i-au condus spre cabina. Giselle nu înțelegea ce se intampla cu ea, știa doar ca vrea sa se bucure din plin de timpul care i-a mai rămas. De data asta Rafael nu o mai dezbracă, se așeza în fotoliu cu ea peste el. Își deschieie pantalonii, eliberând penisul erect. Ii ridica poalele rochiei și o așează peste el, cu genunchii sprijiniți în lateralele lui. Țesătura fina a lenjeriei mângâia otelul expus nevoilor ei. Prin tesatura rochiei ii saruta sânii. Nesatisfăcut, începu sa desfacă nasturii din spatele rochiei, trase materialul în jos, eliberând sânii ei plini. Imediat, gura lui se năpusti lacom asupra lor. Giselle se freca instinctiv de madularul lui. Enervat, își duce mâinile la lenjeria ei și o sfâșie dintr-un gest brutal, permițând pielii lui sa simtă pielea ei. Rafael continua sa ii suga sfarcurile  cu lăcomie, în timp ce ea își freca viguros clitorisul de madularul lui tare, intr-o frenezie care îl inebunea și pe el. Cu câteva mișcări apăsate și țipete neretinute, ea termina cu spasme violente. Fără sa ii dea timp sa iși revină, când încă era zguduita de fiorii orgasmului, Rafael își puse palmele sub fundul ei și o ridica deasupra lui, infigand-o în penisul dureros de excitat. O pătrunse cat de adânc ii permise dimensiunile ei micuțe, și ramase acolo, cedandu-i ei controlul. Mulțumită ca durerea era tot mai mica, Giselle începe sa se miște ușor, în poala lui, primindu-l cu bucurie, umplandu-se cu el, cu bărbăția lui. Gura lui începu sa suga din nou cu lacomie sfarcurile ei înroșite, iar de data asta, ea simțea ceva, acolo, un fior care I se concentrează în centrul feminității. Creștea acolo, în ea, ceva inexplicabil de plăcut, ce atenua durerea ușoară, ceva diferit fata de ce ii facuse el pana arunci...  Când mișcările ei se intensificara, când deja Rafael era la limita suportabilului, o opri brusc.
   - Opreste-te! Giselle, opreste-te! Ii ordona el disperat.
   - Nu, nu ma opri acum, îl ruga ea fără sa se oprească. Nu te opri, da-mi ce am nevoie, da-mi... vorbele ei ieșeau haotic, nu mai gândea limpede. Continua sa se miște viguros, iar el, știind ce avea ea nevoie, ii lua din nou sânii cu asalt. Se mai infipse în el o data, de doua ori... A treia oara se elibera cu un țipat care nu era al ei. De fapt, era tipatul lui animalic, când o trase tare în el, infigandu-se adânc în ea, umpland-o cu sămânța lui fierbinte. Ramasera asa îmbrățișați, ea odinindu-se pe pieptul lui, racapatandu-și suflul.
   Rafael nu putea sa creadă ca fata asta îl făcuse sa piardă și ultima fărâmă de autocontrol. Îl făcuse cu ușurință sa-si dea drumul înăuntrul ei. Și a fost fantastic. Dar urmările... Brusc, în mintea lui încolți o idee...
   - Deci asa ar trebui sa fie, ofta ea satisfăcută. Se ridica de pe el și începe sa își tragă rochia pe umeri.
   - Asa trebuie sa fie, dar nu putem fi atât de nechibzuiti. Știu ca te-a excitat teribil sa ma simti ejaculand în tine, dar ti-am spus la ce risc ne expunem.
   Vorbele lui aruncate pe șleau încă o făceau sa roșească.
   - Nu e suficient o singura data, răspunse ea ferindu-si privirea. Dar se întoarse la verdele din ochii lui când il auzi râzând incet.
   - Ooo, Angel, uneori e suficient o singura data.
   - Bine, data viitoare vom avea grija, spuse ea iritata.
   - Data viitoare nu te mai las deasupra, cel puțin nu la final.
Giselle iar roși. Cum era posibil sa facă atâtea lucruri cu bărbatul asta și sa se simtă stânjenita când el vorbea, doar, despre ceea ce ei făceau?
   - Mai ieșim la aer? Întreba ea revenindu-si.
   - Mai ieșim, dar va trebui sa te las puțin singura, am ceva de pus la punct cu secundul meu și câțiva din oameni.
   - Nu e problema, voi fi cuminte. Ii spuse ea zâmbind.
   - Atunci sa mergem, finalul apusului e superb în perioada asta.
   Și o lua de mana...