FARA SCAPARE

Cinci

- Biata fata! Cred ca a fugit mâncând pamantul, scandalizata și neînțelegând nimic, râdea marchiza de Lock. Pun pariu ca nu a văzut un penis în viata ei.
  -Cum ar fi putut, din moment ce e o biata fetita debutanta trimisa la pescuit de titluri?
Rafael era indispus. Nu ar fi vrut sa aducă vorba despre fata asta care i-a acaparat gândurile, chiar și când i-o trăgea marchizei și chiar atunci când  aceasta ii striga numele. Se eliberase în ea de doua ori, de atunci, dar tot clocotea sângele în vene. O pusese sa il satisfacă și cu gura, în speranța că mai uita de buzele alea pline și moi. De acele buze... care i-au luat mințile de prima data. Dar tot degeaba. Marchiza era experta la asta, doar își înșela sotul ori de câte ori avea ocazia, dar Rafael știa ca el era amantul favorit, pentru ca nimeni nu o satisfăcea în pat ca el. De fapt, era amantul favorit al tuturor. Toate femeile cu care a fost erau înnebunite după el, toate îl implorau sa se întoarcă în patul lor, iar el nu înțelegea de naiba nu se puteau bucura de sex cu soții lor? Cum naibii sa ai o soție frumoasa și doritoare iar tu sa nu te bucuri de sex cu ea, de câte ori își dorește? Cum sa limitezi ceva atât de senzațional, la strictul act de reproducere? Îl scarbea concepția bolnava a societății în care trăia. De aceea se simțea cel mai bine pe mare. Liber, fără prejudecăți, fără concepții idioate, fără constrângeri. Doar un cap blond și niște ochi albaștri, umezi, ii bantuiau gândurile acum.
  -Trebuie sa plec, deja e dimineața. Zise el cu un ton absent.
  -Mai ramai o zi. Îți promit ca nu merg la bal, spuse ea cu glas tanguitor. Îți promit ca stam toată ziua și toată noaptea numai în patul asta și facem doar sex, nimic altceva. Ne-o tragem ca nebunii, ca pe vremuri...
  -Oricât de tentanta e oferta ta, mylady, am o treaba neterminata în port. Pentru care am venit de fapt, pana aici. Apoi trebuie sa plec.
-Niciodată nu ramai mai mult de o noapte. Nici măcar nu ai venit pentru mine, sa ma vezi pe mine. Se tanguie ea și mai mult.
  -Sti bine ca nu voi merge vreodată în vreun loc numai pentru o femeie. Merg cu treburi și afaceri. La tine am venit pentru a-mi potoli setea după o luna încheiată în care nu am avut parte de femeie. Și cine ar fi rezistat la un asa maraton în afara de tine? De asta am venit la tine.
  În loc sa o jignească cuvintele lui, o flatează. Intr-un fel ii e mila de femeia asta care si-a mâncat tinerețea lângă un marchiz hodorog. Nu a fost vina ei ca a fost obligata sa se mărite pentru titlu. De la 17 ani. În floarea vârstei atunci. I-a povestit vag, cum o vizita în dormitorul ei, marchizul, în fiecare noapte la aceeași ora, negreșit și nelipsit. Venea ca la cantina, se servea, termina repede treaba, apoi pleca în dormitorul lui. Fără alte menajamente. I se făcuse mila de ea atunci, era o femeie frumoasa, chiar dacă au trecut 15 ani de când se maritase, ar fi meritat a fie iubita și sa cunoască sexul adevărat, sa se bucure de el. Dar datoria fata de societate și indoctrinarile tâmpite, au transformat-o intr-o femeie de gheata. Femeile nu aveau voie sa simtă plăcere, era un păcat grav. Trebuia doar sa își facă datoria de iepe de prasila. I s-a făcut si mai mila de ea când i-a dezvăluit ca bătrânul marchiz era dezamăgit ca după un an de vizite nocturne regulate, ne lipsite și neîntârziate, ea încă nu rămăsese insarcinata. Era vina ei, evident. Apoi inevitabilul s-a intamplat si i-a daruit un mostenitor. Crezând ca a scăpat, după ce si-a împlinit datoria, putea respira ușurată, ca nu va mai fi supusa acelor chinuri, marchizul a hotărât, la un an după nașterea fiului, ca are nevoie de o rezerva,în caz ca primul copil moare. Se mai întâmplau tragedii de genul asta și la casele mari, din cauza bolilor, duelurilor... Ca sa fie sigur ca va avea moștenitor, avea nevoie și de o rezerva. Și iar a început calvarul. Asa a adus pe lume încă doua fiice. Dezamăgirea marchizului a fost de nedescris.
  Rafael era scarbit de povestea asta. Nu ii venea sa creadă cât de primitivi puteau fi lorzii. Asa ca i-a oferit consolare marchizei, a invatat-o ce este plăcerea de a face sex, apoi a descoperit singura cum sa se bucure de asta inselandu-l pe marchiz de câte ori a avut ocazia.
Cu gândul la blonda miniona, se ridica de lângă marchiza, se îmbracă în graba și pleacă fără o privire în urma. Știind ca nu o va mai vedea vreodată. Deja era plictisit de povestea ei, deja ea știa cum sa găsească plăcerea, nu mai aveau nevoie unul de altul. El, cel puțin, nu mai dorea sa o vadă.