Nouasprezece

494 34 0
                                    

  - Ești sigur ca vrei sa schimbam cursul, Raf? Nu vom mai intercepta spaniolii de graba. Vor fi prea departe pana vom relua cursul.
  Mike era surprins, atâta tot. Căpitanul lui era imprevizibil, era obișnuit cu asta.
   -Sunt cât se poate de sigur. Vom mai avea și alte ocazii, răspunse Rafael hotărât. Sunt convins ca tuturor o sa le prindă bine o pauza pe uscat, sa se odihnească, sa se distreze. Planurile mele au nevoie de forte proaspete.
   - Va fi vărsare de sânge, constata Mike. Își cunoștea prea bine căpitanul.
  - Da, va curge mult sânge, dar nici o picătură din al nostru. Pentru asta ma bazez pe tine sa pregătești bine oamenii.
  - Ai cuvântul meu.
Și cu asta, fără alte vorbe, Rafael se îndrepta spre cabina lui, unde îl aștepta trupul fierbinte al zeiței lui.

   - Am crezut ca ma vei lasă din nou singura, toată noaptea, suspina ea aruncandu-se în bratele lui, nederanjata de goliciunea ei. I se părea ciudat cum unele lucruri scandaloase pentru educația ei, i se păreau perfect normale și fiersti în prezenta piratului care i-a răpit inima. Asa cum o învățase el, unele lucruri nu i se mai păreau indecente, rușinoase. Se simțea în largul ei.
Prinzand-o în îmbrățișarea lui de fier, ii depuse un sărut în creștetul capului și ii spuse incet:
   - Nu te voi mai lasa singura nici o noapte, decat dacă îți dorești tu asta. Și nu se va întâmpla niciodată nimic din ce nu iti dorești.
  - Tot ce îmi doresc acum e sa te simt lângă mine, spuse ea sincer. El stia ca era sincera, dar după ce se va întoarce în lumea ei de aristocrați, își va schimba părerea. Acum era normal sa simtă asa pentru ca îl avea doar pe el, facandu-l sa se simtă ca centrul universului ei. Și avea sa se bucure de asta, pana o va reda lumii ei. Și va fi pregătit sa ii sfărâme inima în mii de bucăți în momentul în care ii va mulțumi pentru călătorie și protecție, rămânând în lumea ei din înalta societate.
  O așeza din nou pe pat, fără sa mai scoată un cuvânt, și o saruta cu o pasiune devastatoare, brutala, flamanda. Limba lui o revendica pe a ei, gura ei era asediata cu o ferocitate dulce, inebunitoare. Se zvarcolea sub el, se agita în anticipație. El știa ce avea ea nevoie, și avea de gând sa ii dea atât cât va dori ea. Ii mângâia sfarcurile facand-o sa își piardă mințile. Gura lui puse iar stăpânire pe sfarcurile ei, acordând atenție zdrobitoare fiecăruia. Degetul lui dega se ocupa de clitorisul ei umed, umflat de dorinta. Apoi, se lasă în jos, pozitionandu-se cu capul intre picioarele ei și cu bratele puternice tinand-o sub sclavia gurii lui lacome.
   Simțind gura lui peste feminitatea ei, neștiind ce se întâmplă, Giselle încerca să se retragă, cumva, dar bratele lui de fier o țineau locului, era fără scăpare.
  - Nu, nu, sopti ea socata.
  -  Sa nu îți fie teama de mine,Angel, niciodată nu ti-as face rău. Ai încredere în mine? Rafael știa ca ii cerea mult, mai ales ca trecuse printr-o tentativa de viol, nu știa cum a fost tratata și nici nu voia sa se gandeasc la asta acum pentru ca se umplea de furie și acum tot ce conta era plăcerea ei. Ea era tot ce conta. Fiecare lucru pe rand. Iar acum era rândul ei.
   - Ai încredere în mine, Giselle? Repeta el stăruitor.
   - Da, da, am încredere. Doar ca mi-e rușine, recunoscu ea, acoperindu-si fata cu mâinile.
   - De mine nu trebuie sa îți fie rușine niciodată. Nici teama, nici rușine. Permite-ti sa simți, tot ce am sa-ti ofer. Și dacă nu vei mai dori, nu voi repeta ce nu îți face placere. 
   Giselle incuviinta din cap și permite mâinilor lui sa le dea la o parte pe ale ei, expundandu-i fata.
   Fără alte cuvinte în plus, el se apleacă din nou către petalele ei umede dintre picioare, tinand-o din nou cu brate de bazin, știind ca avea sa se zvarcoleasca mai târziu. Linse delicat petalele, supse ușor pe fiecare, scoțând gemete din gatlejul ei. O lasă să se obișnuiască cu noile senzații, necontenind mișcările de suctiune pe labiile ei înroșite, apoi se îndrepta spre clitorisul ei umflat. Când simți limba lui acolo, Giselle scoase un mic țipat și își astupa gura cu mâinile.
  - Nu vreau sa te reții de la nimic. Vreau sa faci exact ce simți și sa îți permiți sa simți totul, ii spuse el cu buzele pe mugurele  ei, trimițând fiori electrici pana în măduva oaselor ei.
  Ea îl asculta și își înfige degetele în parul lui, desfacandu-se mai tare, expundandu-se cu toată vulnerabilitatea, gurii lui flamande. El incercuieste cu limba clitorisul, îl dezmiarda asa pana aude cum respirația ei devine mai agitata. Apoi îl suge ușor și ea icneste. Satisfăcut sa audă sunetul asta de la ea, semn ca e pe calea abandonului total, îl saruta asa cum ii sarutase gura mai devreme. Având grija sa nu slăbească mișcările, găsindu-le pe cele potrivite sa o aducă iar în pragul orgasmului, continua câteva clipe doar, pana o simți zguiduindu-se din nou violent, în bratele lui, sub gura lui, țipând ușor, neretinut.
   - Nu pot sa cred ca un bărbat și o femeie pot face asta, spuse ea printre gafaieli.
  - Un bărbat și o femeie pot face mult mai multe, Angel. Spuse el gustând sucul feminității ei de pe labiile înroșite, lingand, dezmierdand, facand-o sa tresară ușor. Revine deasupra ei și o saruta iar, în felul lui inebunitor, adânc, pasional. Cu un gest firesc, ea îl cuprinde cu bratele și îl mângâie pe spate, dând cu mâinile de alte cicatrici, oriunde atingea spatele lui masiv dădea de cicatrici care ii brazdau pielea. Loviturile de bici. Ar fi vrut sa șteargă urmele violentei de pe tot corpul lui, pentru ca ele l-au transformat intr-un nelegiuit, dar asta era el, iar ea îl iubea asa cum era, exact asa.
   Realizând adevărul din gândurile ei, hotărî sa le tina pentru ea. Dureros, dar necesar.
   El continua sa o sarute cu foame, nasaturandu-se de gura ei. Iar ea îl lasă să ia tot ce avea nevoie de la ea, savurând fiecare alunecare a limbii lui, fiecare mângâiere delicioasa. Nu se mai temea de el, se temea de un viitor fără el.
   Goala, expusa în fata lui, se simțea fantastic. Bărbatul asta ii spulberase toate barierele, o dezbrăcase de inhibiții și o învățase sa trăiască totul la alt nivel. Din plin, maxim, orice bucurie îți aducea viata, fără rezerve.
   Ramasera îmbrățișați.

FARA SCAPARE Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum