FARA SCAPARE

Patru

-Angel, trebuie sa ne retragem urgent la adăpost, pana nu ne vede cineva.
Vocea lui, acea voce, o scoase din starea de soc. Tocmai realiza ca marchiza își înșela marchizul cu nerușinare. Ar fi preferat sa nu știe, nu va mai putea da ochii cu ea. Simțea cum bratele lui puternice o ridica de la pământ, fără dificultate, și o poarta spre ieșirea din gradina. Nu opuse rezistenta, dar ceva începea sa o macine. Teama. O teama pentru propria ei viata. Tocmai văzuse ceva ce nu ar fi trebuit, se duceau încă dueluri pentru asemenea scandaluri. Nu ar fi fost greu pentru necunoscutul masiv ce o purta pe brate sa o reducă la tăcere, definitv. Imediat după ce ieși din gradina, o așeza pe propriile ei picioare și ii puse un deget sub bărbie, ridicandu-i capul pentru a o privi în ochi. Acei ochi neobișnuit de mari, încadrați de gene lungi și blonde, de un albastru atât de clar.
- Ești capabila sa mergi singura pana la trăsura, Angel?
De ce tot ii spunea Angel? Poate o confunda. Era prea socata și speriata pentru a mai scoate vreun cuvânt. Bucuroasa ca nu avea de gând sa o ucidă pentru descoperirea ei, scutura doar din cap în semn ca da. Nici nu știa în ce direcție trebuie sa o ia, nu mai vizitase conacul Lock pana acum. Dar trebuia sa se depărteze de bărbatul acela care emana pericol prin toți porii. Apoi, cu gândul la rochia rupta,la zgârieturile de pe brate, disperarea pune stăpânire pe ea. Nu pentru ca era ușor rănită sau avea rochia distrusa, dar pentru ca nu știa ce explicații avea sa dea când va fi văzută asa. Lacrimi mari încep sa siroiasca pe obrajii ei carifelati. Lacrimi care îl pun în încurcătură pe Rafael. Nu era vina bietei fapturi ca se afla în situația asta, de aceea trebuia sa se asigure ca va ieși cu bine din tot ghinionul asta care a dat peste ea. Văzuse femei frumoase mult prea multe pentru vârsta și ocupația lui, dar mica făptură din bratele sale le întrecea pe toate. Era de o frumusețe angelica, atat de blonda, atât de micuța și atât de vulnerabila.
-Nu plânge, Angel. Îți voi chema o trăsura privata, cu un vizitiu discret care sa te ducă direct acasă. Te furisezi, asa cum ti-am spus și nimeni nu va ști nimic. Toate vor fi uitate pana mâine. Trebuie doar sa ai grija sa nu fi văzută.
Rafael ii șterse lacrimile cu degetele lui mari, văzând ca nu opune rezistenta, profita sa mai mângâie puțin obrajii udați de lacrimi. Era nemiscata, ca în transa, doar uitandu-se la el, la ochii lui ca smaraldele, incapabila sa spună ceva. Nu își putea explica ce se întâmplă cu el, ce îl apucase, dar simțea nevoia sa o protejeze. Fără sa gândească, fără sa analizeze, se apleca încet asupra ei, dandu-i răgaz sa se retragă dacă ar dori asta. Dar fata asta incredibil de blonda și tăcută, nu schiță nici un gest. Atunci, manat de un impuls incontrolabil, ii atinse cu degetul mare, buzele acelea pline, atât de pline și îmbietoare, nici nu era conștientă de cât de apetisante puteau fi buzele ei. La tresărirea ei involuntara, Rafael realiza ca fata asta nu a mai fost atinsa vreodată de vreun bărbat. În nici un fel. Motiv pentru care își urma impulsul animalic de a-si pune buzele pe buzele ei, intr-o atingere ușoară, abia simțită,de teama sa nu o sperie și mai tare. Era convins ca era în stare de soc, pentru ca ea nu reacționa în nici un fel. Atunci, își permise încă un răgaz, și ii dezmierda buzele acelea inebunitoare cu ale lui, ușor, cât de ușor era capabil. Și hotărî ca vrea sa o guste, trebuia sa o guste, asa ca își trecu limba peste buzele ei ușor întredeschise, supuse buzelor lui iscoditoare. Apoi încerca să îi cuprindă buza de jos între ale sale, sa o suga cu pofta. Dar acela a fost momentul în care o simte cum începe sa tremure. Și nu de dorința. Știa el cum tremura o femeie de dorința. Ea tremura de teama. Teama de el. Eliberamd-o din strânsoarea lui, fiindu-i sila de propria persoana pentru ca tocmai obligase o femeie sa il sărute, o împinse ușor către ieșirea din gradina.
-Așteaptă aici câteva minute. Va veni o trăsura, sa ii spui vizitiului unde sa te ducă. Spunând asta, dispăru din raza ei vizuala. Trebuia sa pună distanta între el și făptură asta ce părea ireala. Nu se putuse controla în prezenta ei, ce dracu l-a apucat? De ce sărutase o inocenta, o puștoaică? Ce se întâmplase cu regula lui? Cu o erecție dureroasa în pantalonii strâmți, se indrepta către dormitoarele marchizei, care, era sigur ca îl aștepta să continue ceea ce au întrerupt din cauza apariție angelice. Își va varsa toată frustrarea din pantaloni între picioarele marchizei și pana în zori se va calma, marchiza va fi epuizata iar el își va putea vedea mai departe de drum. Se opri întâi sa dea directive vizitului sau, apoi întra în conac pe o ușă lăturalnica. Balul era în toi, lumea era ocupata, nimeni nu a observat nimic.