Ever and Forever

𝐏𝐫𝐨𝐥𝐨𝐠

   Dacă el nu se trezește curând am să-mi trag dracului un glonț în inimă ca să putem fi împreună din nou.
Lipsa lui mă apasă tot mai tare. Vreau să-i aud vocea, să-i văd ochii, să-l sărut și să-mi spună că mă iubește. Dar din păcate nu poate face asta.

   Timp de o lună i-am privit trupul cum zace pe patul ăla blestemat, dar acum simt că cedez. Viața mea a fost un dezastru complet în astea patru săptămâni. Când doctorul ne-a spus că este posibil ca el să nu se mai trezească pentru că glonțul aproape i-a atins inima, am crezut că o să mor eu înaintea lui.

   Părinții mei sunt în aceeași situație. Adormiți, conectați la aparate și aproape lipsiți de viață. Abia i-am regăsit cu puțin timp în urmă, iar Dumnezeu vrea să mă lase din nou singură.

   Dar știți ce e mai rău decât să știi că iubitul tău zace într-un pat de spital și e mai aproape decât crezi de moarte? Să fie așa din cauza ta. E numai vina mea că el e aici. Dacă nu sărea în fața glonțului, eram eu cea de aici sau chiar la doi metri sub pământ. Și a naibii să fiu de nu as fi preferat asta, decât să-l văd pe el așa.

   Eva și Arthur sunt distruși, dar nu mă învinuiesc pentru că fiul lor e pe patul de moarte. Au grijă de mine în continuare de parcă sunt fata lor. Iar asta mă omoară încet, încet. Eu aș fi omorât persoana responsabilă pentru asta dacă copilul meu ar fi fost în situația lui Nate, dar ei nu. Se comportă cu mine la fel ca înainte de accident.

   Sunt perfect convinsă că inimile lor plâng, dar se țin tare pentru mine. Pentru că dacă ei cedează, am să-mi pierd până și ultima speranță. Inima mea bate acum, doar pentru că o face și a lui, dar dacă inima sa s-ar oprii, am să mor odată cu el. Nu mai sens pe pământ dacă el nu e cu mine. Și am promis să fim împreună până la sfârșit. Pururea și în vecii vecilor cum s-ar spune.

   Câteodată poate chiar trebuie să-mi ascult singură sfaturile și să nu dau frâu liber sentimentelor pentru că ajung rănită. Mereu am ajuns rănită, Chris m-a înșelat și a vrut să mă violeze. Luke a fost un nesimțit de primă clasă, iar Nate aproape că m-a părăsit acum.

   Mă simt ca dracu și asta nu e o noutate. Toată lumea vede asta, toți prietenii și toate cunoștințele. Am ajuns să fiu o afurisită fără inimă, la fel ca fratele meu. Poate că asta a vrut de la bun început, să nu-mi mai pese de oamenii din jurul meu și să ajung o mașinărie de ucis la fel ca el.

   Încă nu pot să-mi scot din cap imaginile din ziua aia. Parcă era într-un film de groază, iar eu eram protagonista. Poliție, ambulanțe și paramedici care voiau să-l ia din brațele mele și să-l îngrijească.

   Când au reușit să-l desprindă din strânsoarea mea, am rămas la pământ cu privirea îndreptată în locul în care se afla Nate cu câteva minute înainte. Parcă eram de piatră, nu mă puteam mișca și nu puteam să vorbesc. Doar lacrimile de pe chipul meu se mai mișcau. În momentul ăla o parte din mine a murit pentru totdeauna.

   Iar partea care a rămas s-a împietrit instant. Nu mai sunt aceeași Emma care avea mereu zâmbetul pe buze. Acea parte din mine s-a distrus în momentul în care Elliot mi-a rănit familia. Acum, la o lună de la accident toți trei sunt încă în comă indusă și noi restul așteptăm ca o minune să-i salveze.