Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟖 - 𝐈𝐦𝐢 𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐫𝐚𝐮, 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭𝐨!

NATHAN

Întrebarea asta mi-a pus capac. Cum să aleg între viața ei și viața copilului nostru? Dacă aleg viața copilului o pierd pe ea, iar dacă o aleg pe ea, îl pierd pe el. A spus clar înainte să-și piardă conștiința „Salvați copilul", dar eu nu pot face asta.

Îmi pare rău iubito, dar eu nu pot să trăiesc fără tine.

- Salvați-o pe ea. Spun cu greu.

- Mulțumim pentru confirmare, este cineva cu grupa de sânge AB pozitiv? Doamna a pierdut mult sânge și are nevoie de o transfuzie.

- Eu. Spune Elliot.

- Puteți să donați?

- Mă mai și întrebați? Unde trebuie să merg?

- Asistenta mea te v-a duce la recoltat.

Elliot urmează asistenta care tocmai a ieșit din sala de operații, iar doctorul intră înapoi, lăsându-ne singuri din nou. Sunt convins că Emma nu o să mă ierte pentru ce am făcut, dar important este să fie ea bine, restul se rezolvă de la sine.

- Ai făcut alegerea corectă fiule. Spune tata bătându-mă pe umăr.

- Știu tată, dar Emma probabil nu o să mă ierte. Ea voia să salvez copilul, iar eu nu voiam ca ea să moară. Nu puteam și nu pot să o pierd când abia am regăsit-o.

- O să te ierte, Nate. Știu că o va face. Poate o să fie supărată o perioadă, dar te iubește și nu poate să stea supărată pe tine. Zice Kate.

- Sper să ai dreptate.

- Știu că am, totul o să fie bine. Timpul le vindecă pe toate.

Știam că are dreptate într-un fel, dar tot mă gândeam la ce se v-a întâmpla când Emma se va trezi. Oare cum va reacționa când o să afle? O să mă lase să-i fiu alături? Sau o să mă respingă?

Am avut totul pentru câteva minute și l-am pierdut pentru câteva secunde de atenție. Nu am să o mai scap din ochi acum, o să fiu mai rău decât umbra ei. De azi încolo, nimeni nu o să mă mai despartă de Emma.

Durerea din sufletul meu nu poate fi explicată. Inima mi s-a făcut cât o bobul de mazăre când am văzut-o cum s-a prăbușit în fața mea. Nu-mi pot scoate din cap imaginea ei, iar ultimele ei cuvinte mi-au pus capac.

Mă simt atât de neputincios, nu am putut să am grijă de propriul meu copil, iar acum l-am pierdut definitiv. Nu am fost în stare să protejez singurul lucru de preț din viața mea, iar acum se zbate între viață și moarte.

Doctorul a spus ceva de o afecțiune la inimă, dar ea era perfect sănătoasă când am încasat acel glonț. Ce naiba s-a întâmplat în acel timp?

- Kate? Întreb și mă întorc cu fața către prietenii mei.

- Da? Răspunde ea.

- Emma a pățit ceva înainte să fie răpită? Ceva ce ar putea să-i afecteze inima.

- Nu. A stat tot timpul lângă tine la spital. Asta înainte să plece cu Elliot.

Asta era, Elliot! El trebuie să știe sau în cel mai rău caz, el i-a făcut ceva. Și dacă asta s-a întâmplat, am să-l căpăcesc bine. Nu-l omor, pentru că Emma oricum o să fie supărată pe mine din cauza copilului, dar tot am să-i dau o lecție.

- Cred că știm noi ce s-a întâmplat. Spune Lara.

-Lara, nu e treaba noastră. Nu te băga. Se bagă Beck.

- E iubita lui, trebuie să știe. Protestează ea.

- Lara are dreptate, Nate trebuie să știe, iar Elliot poate să-și bage secretele în fund. Trebuia să-i spună până acum. Zice sora ei, Kara.