Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟕 - 𝐂𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐜𝐚𝐧𝐝 𝐜𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐯𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐞𝐯𝐚, 𝐢𝐚𝐫 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐚𝐥𝐭𝐜𝐞𝐯𝐚?

EMMA

A venit și ziua cea mare. Nu am dormit aproape deloc de când au plecat cei din familia Catalano. Am stat toată seara și m-am gândit la ce o să se întâmple azi. Chiar o să apară Nate? Sau dacă apare, o să o facă la timp pentru a mă putea salva de psihopații ăștia?

Prea multe întrebări și prea puține răspunsuri sau poate chiar niciun răspuns. Îmi doresc ca totul să fie bine din nou, să pot să fiu fericită. Nu să stau aici închisă pe motiv că am să fug.

Căsătorită sau nu cu idiotul ăsta, tot am să fug de aici cumva dacă Nate nu vine. Nu mai stau o secundă cu nenorocitul ăsta aici dacă nu apare iubitul meu. Sunt atât de entuziasmată, încât lumea o să creadă că abia aștept să mă căsătoresc cu pămpălăul ăla. Dar eu abia aștept să-i zbor creierii și lui și lu tasu.

- Signorina, smetta di muoversi così tanto. (Domnișoară, încetează să te miști atât de mult.)

- Scusa! (Scuzați-mă!)

Eram într-o cameră pe care mi-au pus-o la dispoziție să mă pregătesc, iar una dintre servitoare mă ajuta să mă îmbrac cu rochia. Era o rochie superbă, dar păcat de circumstanțe. Mă tot foiam pentru că femeia asta mă tot împungea cu acele pe care le punea la rochie.

Părul îmi era aranjat deja, machiajul la fel. A mai rămas decât rochia de îmbrăcat. Deși mai erau câteva ore până la momentul decisiv, au decis să mă îmbrac de acum pentru că mai au ceva de făcut înainte.

O tradiție de a lor, nu știu. Nu am întrebat pentru că nu mă interesa. Cu fiecare oră care trecea, răbdarea mea scădea. Voiam să plec și să scap odată de familia asta, dar nu înainte de a o distruge total.

Niciunul nu o să scape nepedepsit pentru ceea ce au făcut. Mi-au amenințat copilul, iar asta nu e de iertat.

După ce-am terminat cu rochia, m-am privit în oglindă. Eram frumoasă, foarte frumoasă, dar nu eram fericită. Ziua asta se presupune că trebuie să fie cea mai frumoasă zi din viața unei fete, iar eu numai fericită nu sunt.

Ușa camerei se deschide, lăsând la vedere chipul idiotului de Francesco.

- Știai că aduce ghinion să vezi mireasa înainte de nuntă?

- Nu mă interesează, Emma. Oricum nimeni și nimic nu o să strice ziua asta. Nu a fost frumos ce ai făcut aseară, asta știai?

- Știam, dar mi-a plăcut la nebunie să te văd leșinat pe jos. Și știi ce mi-ar plăcea și mai tare?

- Ce?

- Să-ți văd capul într-o țepușă, iar corpul aruncat tigrilor ca masă de prânz.

Începe să râdă, iar eu mă încrunt și încerc să-mi dau seama de ce râde. Ok, e psihopat, asta știam, dar de data asta era altceva.

- Tu chiar crezi că o să ajung eu așa? Uită-te în jur frumoaso, ești pe teritoriul meu, nu mai scapi de aici.

Asta să o crezi tu fraiere. Abia aștept să-l omor. Nu mai am răbdare. Totuși mă alină faptul că șchiopătează din cauza mea.

- Ai dreptate, poate nu scap azi, nici mâine, dar odată și odată am să scap de tine și familia ta de rahat.

În următorul moment îi văd mâna cum se ridică, semn că vrea să mă lovească, dar reușesc să o prind la jumătatea drumului și o țin cu toată puterea mea. Îl împing de lângă mine și îl ameninț.

- SĂ NU ÎNDRĂZNEȘTI SĂ MĂ MAI ATINGI!

Vine cu o viteză inimaginabilă în fața mea și îmi cuprinde bărbia cu forță. Am încercat să-l împing din nou, dar degeaba, era prea puternic.