Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟑𝟏 - 𝐀 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐬𝐞𝐱. 𝐍𝐮 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬𝐭𝐞.

 NATHAN

Nu puteam să cred ce-mi vedeau ochii. Era imposibil, ca ea să fie aici. Toată lumea știe că s-a sinucis, toți am văzut poze cu corpul său însângerat. Erau doar poze, Nate. E aici în fața ta și e mai mult decât vie.

- Nate.

Spune apropiindu-se de mine. Degetele sale s-au îndreptat spre chipul meu cu intenția de a-l mângâia, dar chiar în momentul în care m-au atins i-am prins încheietura mâinii și am strâns-o cu putere.

- Cum? De ce ai făcut asta?

Știa foarte bine la ce mă refeream pentru că fața ei s-a schimbat total când mi-a auzit întrebarea. Am simțit cum tot alcoolul din corpul meu s-a evaporat din momentul în care am zărit-o.

- Nu cred că e un subiect pe care ai vrea să-l discutăm aici.

- Ba chiar vreau pentru că din momentul în care ieșim din clubul ăsta noi o să fim doi străini. Își ascult povestea și plec. Nu vreau să te mai văd niciodată după seara asta.

- Nu spune asta, mă rănești.

- Tu nu m-ai rănit când ți-ai înscenat moartea?

Strig, iar câteva persoane din jurul nostru și-au întors capetele spre noi. Le-am aruncat o privire urâtă și s-au întors în treaba lor.

- Nu putem să vorbim aici, putem te rog frumos să mergem în altă parte?

Nu voiam să ies de aici, dar voiam o explicație. Trebuia să știu de ce a făcut asta și de ce nu a încercat să ne contacteze în toți anii ăștia.

- Hai afară.

M-am întors cu spatele la ea și m-am îndreptat spre ieșirea din club sperând că Amy mă urmează. Când am ieșit pe ușile vechi ale clubului, aerul rece de toamnă m-a lovit în față. Bine că aveam geaca pe mine că altfel eram un țurțure în primele zece minute.

Găsesc o bancă la câțiva metrii de club și mă așez pe ea, așteptând să se așeze și blonda. Nu-mi vine să cred că a avut tupeul să rămână așa și să-i păteze imaginea Emmei. Mi se face scârbă de ea numai când o privesc.

Poartă o bandană pe post de maieu sau mai bine spus o bucată de material, pantaloni scurți cu fesele pe afară și are o pereche de botine în picioare. Un machiaj strident de zici că joacă rolul unui clovn la bâlci. Se îmbracă și se machiază ca o târfă, poate că Francesco avea dreptate atunci și nu trebuia să mă cert cu el pentru ea.

- Scurt și la obiect, Amy. Nu vreau să stăm la povești.

- Nu e așa ușor, Nate. Sunt multe detalii.

Mă uit la ceasul telefonului și era deja ora 03:12, probabil Emma e îngrijorată. Trebuie să termin repede cu Amy ca să mă întorc la ea.

- Atunci ar fi cazul să începi pentru că nu am mult timp la dispoziție.

- Bine.

Spune și își freacă brațele dându-mi de înțeles că îi e frig. Știu ce vrea să facă și nu-i iese.

- Credeam că încă mai ești gentleman și că până acum te-ai fi oferit să-mi dai geaca ta.

Ce spuneam.

- Îmi e bine cu ea pe mine. Plus că sunt un gentleman doar cu persoanele care merită asta.

- Nu fi bădăran, îmi e frig și

- Și nimic, nu am timp de prostii. Începe odată cu povestea.

Mormăie ceva nemulțumită și se așează mai bine pe bancă.