Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟗 - 𝐕𝐞𝐬𝐭𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐚𝐬𝐭𝐞

EMMA

Te-ai gândit vreodată că viața ta se poate schimba la 180 de grade în doar câteva secunde? Ei bine eu nu m-am gândit, iar acum nu mai știu cum să continui. Mii de stări și gânduri răsfirate prin mintea și inima mea. Sute de emoții trăite la maxim în doar câteva zile.

Poate avea doar patru luni, dar pentru mine trecuse o eternitate de când aflasem de existența ei. Știu că nu erau șanse ca ea să supraviețuiască, dar în mintea mea în momentul în care am fost împușcată, nu era decât copilul meu.

Fie că avea o săptămână, fie că avea patru luni sau nouă de când era în pântecele mele, tot pe ea aș fi vrut să o salvez. Acum totul e pustiu în casă. Nimeni nu vorbește, nimeni nu face altceva în afară de a privi în gol.

Sunt bucuroasă că m-am întors acasă după atâta timp, dar mă doare să-i văd așa pe toți. Inclusiv pe Elliot care se simte extrem de vinovat pentru ce mi s-a întâmplat, deși nu este chiar vina lui. Lorenzo putea să mă răpească de oriunde, iar faptul că nu eram în New York a fost doar o coincidență.

Vina este doar a lor, a oamenilor pe care i-am omorât cu zâmbetul pe buze. Și aș mai face asta de un milion de ori dacă ar fi nevoie. Când m-am trezit voiam să-i omor din nou numai pentru că mi-au luat și fericirea cu ei.

Totul este foarte ciudat de când m-am întors aici, toți vor să-mi fie mie bine. Nate mi-a pus oameni după mine, stau la ușa camerei mele și merg cu mine chiar și la bucătărie. Nu pot să fac nimic fără ei sau fără el, unde sunt eu, e și Nate.

Nu spun că nu-mi place asta, dar nu am voie să ies din casă și asta nu-mi place. Mă simt ca un animal de la zoo, închis în cușcă. Îi înțeleg că le e frică să nu fac ceva, mai ales după vestea de la ginecolog, dar am nevoie de aer curat. Am să înnebunesc închisă în casă.

Vreau să stau mai mult singură, vreau spațiu, vreau orice altceva numai să comunic nu. Vreau o pauză de la tot ce înseamnă viață, dar cum să fac asta? Ultimele zile de la vizita la ginecolog, mi-au pus capac.

ÎN URMĂ CU ȘASE ZILE

Stau în cabinetul doamnei doctor Clark și aștept împreună cu Nate rezultatele unor analize făcute de ea.

- O să fie totul bine, iubito! Îmi șoptește Nate în ureche.

- Sper că o să fie. Răspund sincer.

Nu știu dacă rezultatele vor fi unele bune, dar simt că nu or să fie. Corpul meu o simte, ceva nu e în regulă cu mine și presimt că am să aflu acum motivul. Ușa se deschide, iar pe ea intră doctora Clark care nu părea foarte fericită când citea analizele.

Se așează la birou, mai analizează fișele de câteva ori și se uită tristă la noi. Lasă hârtiile pe masă, trage o gură mare de aer și spune:

- Am vești proaste pentru voi, dragilor. Mă tem că nu o să mai puteți avea alți copii.

- De ce? Întreabă Nate.

- Pentru că Emma are grad de sterilitate 99%.

Urechile mi s-au înfundat, iar privirea mi s-a încețosat în momentul în care am auzit asta.

- Poftim? Rostez cu greu.

- Când au scos copilul, au atins cu bisturiul ceva ce nu trebuia, draga mea. Iar asta a cauzat o infecție în corp, ceea ce te-a adus la sterilitate.

Dacă nu stăteam pe scaun în momentul ăsta, cel mai probabil eram pe jos în momentul ăsta.

- Se poate trata? Infecția?