Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟑𝟒 - 𝐌𝐢𝐫𝐨𝐚𝐬𝐞 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐬𝐭𝐢𝐞, 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐚𝐞𝐫𝐢𝐬𝐢𝐭 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐚 𝐦𝐞𝐚.

EMMA

Am ajuns acum zece minute la sediu și încă mă pregătesc pentru ce urmează să-i fac Miei. Nenorocita aia nu știe cu cine s-a pus. Mi-am așezat tot ce am nevoie în sala de poligon, lipsește doar piesa lipsă.

Le-am spus băieților că vreau să o lege pe Mia de o roată, în genul celor de noroc astfel încât când aceasta se rotește, eu să-mi fac de cap. Ușa se deschide, iar băieții intră cu Mia, legată bine de roata pe care mi-am imaginat-o.

O așează în fața mea și aruncă o găleată de apă pe ea ca să o trezească. Vreau să fiu ultima persoană pe care o vede nenorocita asta înainte să moară. Nate și Elliot sunt aici lângă mine, iar ceilalți ne urmăresc pe camere.

- Pregătită pentru ce urmează? Strig zâmbind la ea

- Du-te dracului, Rose!

- Răspuns greșit, scumpete. Hai să vedem cât de ascuțite sunt cuțitele astea.

Încep să arunc cuțitele spre ea, dar doar să o sperii, nu să o rănesc, cel puțin nu momentan. Unul dintre cuțite aproape îi taie urechea și se înfige fix lângă ea. Țipătul Miei este ca un cântec pentru mine în momentul ăsta, dar nu era destul.

- Băieți, porniți roata!

Începe să se învârtă ușor, dar aveam nevoie de mai mult de atât. Le-am făcut semn și-au mărit viteza. Am început din nou să arunc cu cuțite spre ea, țipetele ei erau din ce în ce mai dese.

Mi-am pus căștile pe urechi și am luat pistolul. Am început să descarc cartușul pe ea fără să-mi pese dacă o omor sau nu. Mai mult ca sigur unul sau două dintre gloanțe a atins-o pentru că sângele țâșnea peste tot.

- Te urăsc! Strigă la mine, dar încep să râd imediat cum o aud.

- Sentimentul e reciproc, drăguță!

Îmi dau căștile jos și le fac semn să oprească roata. Mă apropii de ea și îi privesc avariile. Ambele picioare împușcate, în brațul drept avea înfipt un cuțit, iar un altul în coapsă. Doar atât am reușit să fac?

- Camera de tortură. Vreau o găleată cu acid sulfuric și o ladă mare cu cărbuni încinși.

Elliot și Nate se uitau șocați la mine și mai mult ca sigur și ceilalți erau la fel. Am spus că o torturez, acum de ce toți mă privesc ca pe păpușa Chucky.

- Ce?

- Nu credeam că te duci așa departe cu gândul. Credeam că vrei doar să scapi de ea. Spune fratele meu.

- Iar eu nu știam că ești mai sadică decât mine.

- Înseamnă că nu știți de ce este capabilă o femeie cu sufletul rănit.

Visez la momentul ăsta încă din momentul în care am aflat că ea era roșcata care m-a făcut să plâng zile la rând crezând că Nate m-a înșelat. Mi-a rănit sufletul din momentul în care mi-a sărutat iubitul în fața presupusului meu mormânt.

- O femeie cu sufletul rănit e capabilă să răstoarne lumea cu susul în jos ca să se răzbune. Ce fac eu acum, e nimic pe lângă ce pot face.

Trântesc ușa în urma mea și plec spre camera unde era Mia. Tot corpul îi sângera, cuțitele nu mai erau înfipte în braț și coapsă. Rimelul i se scursese pe față și mă simțeam ca și cum aș fii la o petrecere de Halloween, doar că ce fac eu aici e mai distractiv decât orice petrecere.

Mă apropii de ea și îi ridic bărbia, forțând-o să mă privească în ochi. Îi mai privesc o dată rănile și o întreb:

- Merită să ajungi așa pentru un băiat Mia?