Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟐𝟗 - 𝐍𝐮 𝐯𝐫𝐞𝐢 𝐬𝐚 𝐭𝐞 𝐩𝐮𝐢 𝐜𝐮 𝐦𝐢𝐧𝐞!

NATHAN

Am intrat ca o furtună pe ușile sediului și m-am îndreptat direct către camera de tortură, am trântit ușa plin de nervi și gata să lovesc ceva, dar surpriză. Nu era nimeni acolo. L-am apelat pe Elliot, dar niciun răspuns, e ciudat, trebuiau să fi ajuns înaintea mea aici.

M-am urcat din nou la volan și am plecat pe drumul spre cafenea, trebuie să se fi întâmplat ceva acolo. Mă tot uitam în stânga și dreapta în căutarea mașinii mele, dar nici urmă de ea, parcă ar fi intrat în pământ.

L-am sunat pe Chase și i-am spus să vină după mine pentru că e ceva putred la mijloc, iar în mai puțin de cinci minute era deja în spatele meu, unde naiba era băiatul ăsta de a ajuns așa repede?

Am frânat atât de brusc încât era ca Chase să se ciocnească de mine. Aproape că trecusem de mașina mea, era pe marginea drumului, răsturnată cu susul în jos. Am coborât grăbit de la volan lăsând mașina pornită și m-am îndreptat grăbit spre Elliot.

Nu știu de ce, dar inima mi s-a oprit în loc când l-am văzut prins între fiare. Omul ăsta a ajuns să fie ca un frate pentru mine într-un timp atât de scurt, chiar s-a schimbat și am avut dreptate când i-am dat o șansă. O merită. Când am ajuns lângă mașină, am observat că era și Luke cu prietenul meu, dar nu am spus nimic. Nu mai avem tangențe și acum e o situație critică.

- Băieți, puțin ajutor aici!

Portiera nu mergea deschisă și nici prin geam nu puteam să-l scoatem pentru că nu era suficient spațiu. Era prins între volan și scaun, avea capul spart și câteva julituri pe brațe. La naiba, ce fac acum?

- Cred că am o rangă în mașină! Vorbește Chase.

- Și ce mai aștepți? Du-te și adu-o!

Când a plecat de lângă mine, m-am apropiat de mașină și am încercat să bag mâna printre fiare pentru a verifica dacă mai are puls. Când în sfârșit am ajuns cu mâna la gâtul său, am simțit pulsul, dar era slab.

- Nate, nu mai e nimeni în mașină. Spune Luke după ce a verificat prin împrejurimi.

- Ticălosul ăla a scăpat, sună-l pe Drake, vreau să-l găsească cât mai repede.

Chase s-a întors cu ranga și am luat-o rapid din mâna sa. După câteva încercări, portiera s-a deschis și l-am apucat de brațe pe Elliot, dar era înțepenit. Luke a venit lângă mine și m-a ajutat, iar într-un final am reușit să-l scoatem.

Am verificat din nou pulsul și era tot mai slab. La naiba, trebuia să ajungem cât mai repede la spital sau îl pierdem. Am să-l resuscitez pe drum până la spital, nu avem timp să așteptăm după ambulanță.

- Luke, condu tu mașina Emmei. Eu merg cu Chase ca să-l pot resuscita pe drum spre spital.

- Ok, ne vedem acolo.

- Și Luke, nu-i spune nimic lui Kate, nu vreau ca Emma să afle momentan. E pentru binele ei.

- Nu-i spun.

Le-am făcut semn să mă ajute să-l duc la mașină. M-am urcat în spate cu el și am început să-i fac compresii toracice. Când am văzut că acestea nu dau rezultate, am început ventilațiile artificiale.

- Chase, calcă accelerația aia mai tare! Fă cumva să ajungem mai repede, îl pierdem.

- Merg cât de repede pot.

Am continuat cu compresiile toracice până am ajuns în fața spitalului, dar degeaba,corpul său nu reacționa. Chase m-a ajutat să-l scot din mașină, iar când am ajuns la ușile spitalului am început să strig: