Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟑𝟐 - 𝐂𝐚𝐧𝐝 𝐞 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐚 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐧𝐮 𝐮𝐢𝐭 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐧𝐢𝐦𝐢𝐜.

EMMA

- Iubito, trezește-te. Am ajuns.

Deschid ochii buimacă și privesc în jurul meu. Eram într-o zonă necunoscută, într-un cartier mai exact. Mă uit la Nate așteptând să mă lămurească, dar el mă privea și nu spunea nimic.

- Unde suntem? Întreb într-un final

- Acasă. Spune scurt.

- Poftim?

- Vino cu mine.

Mă ia de mână și mă conduce spre una dintre case. Scoate cheile din buzunar și deschide ușa, iar când intrăm sunt gata să leșin din cauza șocului.

- Asta iubito, este casa noastră.

Mă cuprinde în brațe pe la spate și își pune capul pe umărul meu șoptind:

- Dacă accepți să te muți cu mine, bineînțeles. Știu că poate nu-i mome-

Mă întorc spre el și îl sărut făcându-l să tacă. Îmi lipesc fruntea de a sa și încep să zâmbesc.

- Trebuie să fiu nebună să refuz să mă mut cu tine.

Mă ridică pe sus și mă învârte râzând. Mă simțeam ca și cum am fi doi adolescenți normali. Fără mafie implicată, fără atâtea morți în jurul nostru, fără dușmani, doar noi doi și iubirea noastră.

- Haide să vezi toată casa.

Mă ia de mână, iar când intrăm în sufragerie aproape că plâng. Pe peretele din spatele canapelei este un tablou cu prima noastră poză făcută împreună. Iar decorul casei este făcut exact cum l-am visat mereu.

De unde a știut cum să decoreze casa asta încât să fie pe placul meu? Totul era în nuanțe de negru, alb și gri. Negrul fiind predominant, exact cum mi-am imaginat că o să fie.

- Cum de ai..

- Cum de am știut cum să o decorez? Iubito, uiți cam des că ne cunoaștem de când eram în scutece. Visezi la o casă decorată astfel încă de când te jucai cu păpușile.

- Nu ai uitat..

- Când e vorba de tine, nu uit niciodată nimic.

Sunt atât de fericită că este al meu, și că suntem împreună. Nu știu ce am făcut să-l merit pe băiatul ăsta, dar mă bucur că Dumnezeu l-a scos din nou în calea mea.

- Vreau să-ți arăt ceva. Știu că ți-ai dorit dintotdeauna asta.

Ce mi-am mai dorit? Am totul aici. Îmi cuprinde mâna într-a sa și urcăm scările spre etajul casei. Pe pereți erau atașate poze cu noi, începând de la primele trepte până la ultimele erau poze în ordine cronologică. Cât timp a avut omul ăsta.

Am ajuns în dreptul unei camere, iar când a deschis ușa mi-a făcut semn să intru prima. Toată camera era învăluită în negru, până și cele mai mici detalii erau așa.

- Știi ce spuneai că privitul stelelor înainte de culcare, te ajută să dormi?

- Da? Spun mai mult ca o întrebare

- Așează-te lângă mine, iubito.

Mă întind lângă el în pat și priveau tavanul, care era singurul alb din toată încăperea. În câteva secunde îl văd pe Nate cum ia o telecomandă în mână și mă trage în brațele sale, apoi apasă pe telecomandă, iar tavanul se retrage lăsând la vedere stelele de pe cer.

Acum deasupra noastră era un geam prin care puteam să vedem stelele în fiecare seară. Nu pot să cred că a ținut minte și asta.

- Acum pot să ți-o trag sub cerul înstelat în fiecare seară. Îmi șoptește la ureche.