Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟑𝟕 - 𝐏𝐚𝐧𝐚 𝐢𝐧 𝐯𝐞𝐜𝐢𝐢 𝐯𝐞𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫

EMMA

ZIUA NUNȚII - DUPĂ DOI ANI

Am așteptat ziua asta cu sufletul la gură încă din momentul în care l-am văzut în genunchi în fața mea. Dar inima mea o aștepta încă de când mi-a privit prima oară la cursa aia.

Dacă cineva mi-ar fi spus, în ziua în care Nate a declarat că mă urăște, că am să ajung aici cu el, probabil i-aș fi râs în față în timp ce inima mea plângea, iar corpul tânjea după atingerea sa.

Am emoții mari și nu sunt genul ăla de emoții care trec ușor. În niciun caz. Am golul ăsta în stomac de câteva zile bune și nu mai trece odată.

- Doamne cât ești de frumoasă!

Prietenele mele intră împreună cu mama pe ușa camerei unde mă pregăteam, iar când mă văd îmbrăcată în rochia de mireasă aproape că încep să plângă. Nici eu nu mai am mult pentru că dacă mă privesc în oglindă încep să lăcrimez.

- Mulțumesc.

Le îmbrățișez pe toate și le privesc pe fiecare. Erau îmbrăcate în rochii de culoarea roșu închis, culoarea sângelui mai exact. Culoarea asta are semnificație pentru noi și nu am vrut să renunțăm nici măcar astăzi la ea.

Pentru noi culoarea roșu semnifică: iubirea, pasiunea, dar și sângele vărsat pentru a ne putea găsii liniștea. Să nu uităm de trandafirii roșii pe care încă îi găsesc prin casă în fiecare zi. Ador modul prin care îmi spune că mă iubește, mă face să mă simt specială.

- Ești pregătită, scumpo? Mă întreabă mama

- Da. Aștept momentul ăsta de mult timp, dar mi-aș fi dorit să fie și tata aici.

- Știu, draga mea, dar totul se întâmplă cu un motiv. Faptul că el nu e aici poate e chiar un lucru bun.

- Ai dreptata, mamă.

Nu pot spune că nu-mi pare rău că tata nu e aici, pentru că aș minții cu nerușinare. Îmi doream ca el să mă ducă la altar, dar din păcate asta nu se mai poate așa că Elliot mă conduce

- Ia uite cine a venit să o vadă pe mami.

Spune Kate venind cu Ethan în brațe. Este îmbrăcat într-un costum negru exact cum o să fie și Nate. Arăta superb, încă nu-mi vine să cred că copilul ăsta e al meu.

- Bună scumpule. Îți era dor de mami, puiule?

- Mm-ma-ma.

Spune și bate din palme. Este entuziasmat și el chiar dacă nu știe ce se întâmplă. Este foarte deștept pentru vârsta lui și mă bucur că a început să vorbească și să înțeleagă mai multe lucruri din jurul său.

Dar începe să se întâmple lucrul de care mă temeam cel mai tare. E înnebunit după pistoale, puști sau orice altă armă. Acum două săptămâni l-am găsit jucându-se cu o armă de jucărie pe care eu știu sigur că am ascuns-o.

Nu știa el ce era aia, dar se juca cu ea de parcă ar știi exact ce trebuie să facă. Copilul ăsta are sânge de mafiot, provine din două neamuri mafioate. Chiar m-aș fi mirat să nu aibă înclinare spre așa ceva.

- Da, puiul meu, mami. Ești pregătit să ne întâlnim cu tati?

Începe să zâmbească, lăsând la vedere dințișorii care îi ieșiseră până acum. Nu că e copilul meu, dar e un copil perfect din toate punctele de vedere. E cuminte, e deștept și ascultător, spre deosebire de diavolul tazmanian al lui Kate.