Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟑𝟎 - 𝐈𝐦𝐢 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜 𝐬𝐚 𝐟𝐢 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐭𝐮 𝐢𝐧 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐢

NATHAN

Intru cu frică pe ușile spitalului în care e internat Elliot și o văd. Ochii săi emanau furie și tristețe. Nu știu la ce să mă aștept din partea ei când o să mă vadă, dar mai mult ca sigur nu o să fie bine. E nervoasă că nu i-am spus, dar totuși cine a făcut-o?

- NATHAN SCOTT!

Rahat. M-a văzut. Și m-a strigat pe tot numele, nu e bine deloc. E prea târziu poate să mă întorc la sediu?

- Iubito!

Spun cu un zâmbet mic pe față, dar aparent tot ce am primit de la ea a fost o privire ucigătoare. Când a ajuns în dreptul meu, palma ei s-a lipit cu putere de obrazul meu. Ok, o meritam.

- TREBUIA. SĂ. ÎMI. SPUI. TU! Nu să aflu din altă parte.

Pumnii ei micuți se lovesc cu putere de pieptul meu, dar nu simt nimic mai mult decât niște apăsări constante. Nu lovește cu puterea necesară, pentru că dacă ar face asta mai mult ca sigur eram și eu într-un salon de aici.

Îi cuprind încheieturile cu mâinile mele și o strâng tare la pieptul meu.

- Shht! Iubito, a fost pentru binele tău.

Șoptesc liniștitor la urechea sa și îi mângâi părul auriu și mătăsos. După câteva minute în care s-au auzit numai suspinele sale, s-a liniștit. Toate capetele erau acum întoarse spre noi și priveau scena, dar pe mine mă interesa numai micuța ființă din brațele mele.

- Baby, ascultă-mă.

Îi cuprind fața în palmele mele și o forțez să mă privească în ochi, chiar dacă nu-și dorește asta.

- Ești un mincinos! Nu vreau să te mai văd! Ai zis că o să fie totul bine, iar fratele meu a ajuns la spital doar pentru că ai vrut tu să-l torturezi pe nenorocitul ăla!

Eram șocat. Nu mi-a vorbit niciodată așa. Dar totodată o și înțelegeam și trebuia să o liniștesc.

- Iubito, îmi pare rău, nu voiam să se întâmple aș-

- Îmi doresc să fi fost tu în locul lui în mașina aia!

Spune în același timp cu mine, iar creierul și inima mea se opresc instant la auzul cuvintelor sale. Erau cele mai dureroase cuvinte pe care putea să mi le spună. Emma își duce mâinile la gură, realizând ce a spus, dar e prea târziu, cuvintele ei se simțeau ca niște cuțite în inima mea.

- Nate...nu am vrut să spun asta. Nu asta-mi dore-

Îi fac semn să se oprească, mi-a ajuns. O cred că regretă, dar am nevoie de timp după cuvintele dure pe care tocmai mi le-a aruncat.

- Am nevoie de o pauză. Nu mă căuta.

Spun și plec de lângă ea. O auzeam cum mă strigă și încearcă să vină după mine, dar Kate și Melinda au oprit-o spunându-mi să-mi dea timp. Când am ajuns în dreptul ușilor am aruncat o ultimă privire în spatele meu, iar ea mă privea în ochi, fiind în genunchi și plângând.

O lacrimă neprevăzută mi-a căzut pe obraz, dar am șters-o rapid și am plecat de acolo. Nu puteam să o văd în momentul ăsta. Unul dintre motive este că mi se rupe sufletul să o văd cum suferă, iar celălalt motiv este faptul că inima mi s-ar frânge din nou dacă aș sta din nou lângă ea.

Am urcat în mașină și am călcat accelerația până la fund, am nevoie de o băutură tare în momentul ăsta. Vreau să uit cu orice preț cuvintele ei, dar mi se tot repetau în minte. „Îmi doresc să fi fost tu în locul lui în mașina aia!"