Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟐𝟒 - 𝐒𝐩𝐢𝐭𝐚𝐥

NATHAN

În momentul în care ochii ei s-au închis, nimic nu a mai contat în jurul meu. A fost ca și cum mi-ar fi tras cineva un glonț în creier, dar glonțul m-a trezit la realitate. Dacă am să trăiesc toată viața cu frica de a o pierde?

Nimic nu doare mai tare decât să știu că ea se zbate între viață și moarte, iar eu nu pot face nimic în privința asta. Nu pot să o ajut, nu pot să fiu lângă ea. Pulsul ei era din ce în ce mai slab în drum spre spital, iar medicii erau gata să o piardă de două ori.

Melinda a încercat să o resusciteze și ea, dar Emma nu părea să vrea să răspundă. În loc să se zbată pentru viața ei, parcă era voința ei să se lase pradă morții. A fost conștientă până aproape a ajuns ambulanța, iar singurul lucru pe care l-a rostit a fost " - Inima! „

Când mi-am ridicat privirea spre Elliot nici nu putea să o privească. Știa că într-o anumită măsură era și vina lui că Emma este în starea asta, dar cea mai mare vină a fost Kent, care în momentul de față intră grăbit pe ușile spitalului cu o blondă plastifiată după el.

- Unde e? E bine? Întreabă îngrijorat.

- Ce cauți tu aici? Nu ai dreptul să mai fii aici! Strigă furioasă Melinda la el.

- Melinda, e fata mea. Am tot dreptul să fiu aici. Îi răspunde calm.

- Să zicem că la tine înțeleg, dar ea ce caută aici?

Spune și arată spre tipa blondă. Poate că tipa era tânără, dar Melinda arăta de un milion de ori mai bine decât ea și nici nu avea plastic băgat în tot corpul.

- Ea e cu mine și nu cred că ești în măsură să întrebi ce caută aici!

- Ba chiar sunt! Emma nu și-ar dorii ca ea să fie aici!

- Fi serioasă! Emma o să o adore!

- Emma nu agreează târfele!

- Nenorocito!

Spune și ridică mâna să o lovească, dar eu și Elliot ne punem ca un scut în fața ei.

- SĂ NU ÎNDRĂZNEȘTI SĂ O MAI ATINGI! Strigă Elliot la el

- Ți-ai luat și cățeluși mai nou? Spune râzând spre Melinda.

- Pleacă, să nu te mai văd în fața mea. Și niciodată, dar niciodată să nu mai apari în fața Emmei. Spune Melinda aproape plângând.

- NU PLEC NICĂIERI PÂNĂ NU-MI VĂD COPILUL!

- Domnilor! Suntem într-o instituție publică, vă rog frumos să vă calmați sau să ieșiți afară.

Spune o asistentă care trecea pe hol în momentul în care a țipat Kent. L-am luat de un braț pe Kent, iar Elliot a luat-o pe târfa cu care a venit taică-su și i-am dat afară. Chiar dacă Kent se împotrivea, nu avea forță să mă doboare. Părea beat sau drogat.

- Dacă te mai apropii de fete, nu mă mai abțin, Kent. Am să-ți găuresc capul.

Zic când îl împing pe scările din fața spitalului. Se dezechilibrează și cade, dar când se ridică decide să vorbească:

- Nu ai să mă omori, ești conștient că Emma nu te va ierta niciodată pentru asta.

Acum eu sunt cel care râde.

- Iar eu sper că ești conștient că te urăște după tot ce ai făcut și că o să mă ierte pentru că am scăpat-o de un depravat. Are nevoie de un tată, nu de unul ca tine, Kent. Ești jalnic în momentul ăsta.