Ever and Forever

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟔 - 𝐂𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐬𝐢 𝐧𝐮𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐞

EMMA

Ajunși în fața spitalului Select Specialty Hospital, emoțiile erau atât de mari încât credeam că am să leșin dacă ies din mașină.

- Ești pregătită, surioară? Mă întreabă Elliot privindu-mă temător.

- Nu știu. Dacă nu o să fie bine? Dacă a fost afectat de cele întâmplate? Mi-e frică.

- Hei, o să fie totul bine, da? Și dacă nu este, ă să-l facem noi să fie bine, ok?

Îmi place de el când se comportă așa frumos cu mine. Mă simt de parcă am fi așa de o viață, când defapt totul a început acum două zile. Poate sunt o proastă să am încredere în el de acum, dar inima așa îmi spune să fac.

Aprob din cap și ieșim amândoi din mașină. Privesc sfioasă intrarea în spital, dar îmi fac curaj și intru odată cu Elliot. Mergem spre recepția spitalului, iar Ell întreabă de doctor.

- Domnul doctor Collin Smith?

O întreabă pe recepționista care mesteca la o gumă de parcă de ea ar depinde viața ei. Tipa brunetă ridică ochii sictirită spre noi și spune:

- Etajul 2, cabinetul 7. Este pe partea stângă.

- Mulțumim. Rostesc, apoi pornim spre cabinet.

Inima mea era cât un purice în momentul ăsta. Iar pe parcurs ce ne apropiam de lift era și mai rău.

- Liniștește-te. Nu-i face bine copilului.

Îmi șoptește Ell la ureche. Și are dreptate, nu face bine copilului, dar din cauza copilului sunt așa. Nu mai era nimeni pe holul de așteptare, ceea ce era cam surprinzător pentru că într-un spital mereu sunt oameni pe holuri.

Ell bate la ușă, iar când se aude un intră, deschide ușa și îmi face semn să-l urmez. La biroul din cabinet era așezat un bărbat în vârstă cam de 30 de ani, blond cu ochii verzi care îmi aducea puțin aminte de Chriss și îmi provoca o stare de greață, dar mi-am revenit repede.

- Bună ziua! Spunem amândoi la unison.

- Bună ziua, dragilor. Voi sunteți cu programarea pentru ecografie și interpretare?

- Da noi suntem. Spune Elliot.

- Ok, păi să vedem. Doamnă Ortiz, vă rog frumos să luați loc pe pat.

- Sigur.

Mi se pare atât de ciudat să mă strige cineva așa. Nu e numele meu și pare atât de greșit, dar trebuie să o fac. Emma Rose e moartă în ochii lumii, iar de acum Emma Ortiz o să fie vedeta.

M-am așezat pe pat cum a spus doctorul și simțeam cum tremur din toate încheieturile. A venit lângă mine și mi-a pus acel gel rece pe burtă, apoi acel aparat micuț cu care mă consulta. În câteva momente au apărut pe scram mici imagini cu ceva super ic au apărut pe ecranul de lângă mine.

- Ei bine, acesta este copilașul dumneavoastră. Spune și face semn spre ecran.

Lacrimile deja îmi pătau chipul la vederea micuțului de pe ecran, nu era mare, părea de mărimea unei lămâi.

- Vreți să-i auziți bătăile inimi?

Aprob din cap, iar ăsta a fost momentul în care am izbucnit în lacrimi la propriu. Bătăile inimi sale erau ca un cântec frumos pe care l-aș asculta pe repeat toată viața. M-am uitat la fratele meu care deși nu voia să arate, avea lacrimi în ochi.

- Vă spun și sexul copilului?

- Da! Răspundem amândoi.

- Hmm, ia să vedem. Și copilul este fetiță. Felicitări doamnă Ortiz, domnule Ortiz.