Year 2079

41. Pasare Pierduta

Kara's POV.

Pentru un moment singurul lucru pe care il mai auzeam erau tipetele mele, puternice si ascutite ca cioburi de sticla. Aerul dupa care plamanii mei erau atat de disperati a fost inlocuit cu apa, jeturi puternice impingandu-ma cu forta in jos, de parca viteza cu care cadeam nu era deja destul. Bratele mele erau ridicate, fara sa gasesc forta sa mi le flutur in toate directile―instinctul de a ma prinde de ceva, de a ma salva, explodand in mine. Nu am mai simtit mana lui Adam in a mea.

Imi aveam inima in gat si stomacul mi s-a transformat intr-o gaura neagra, plina de frica si adrenalina puternica ce ma facea sa ma simt atat de vie si totusi ca eram la doar un pas distanta de moarte. Corpul meu a incetat brusc sa mai cada, plutind, bratele si picioarele mele ridicate. Fara sa fiu in stare sa imi deschid ochii, simtind dureri arzatoare in cap, am auzit sunetul puternic al apei deasupra mea. Pentru un moment am stat in intuneric, auzindu-mi doar pulsul in urechi si inima batandu-mi iute in piept. Lipsa de oxigen mi-a pus plamanii pe foc, asteptand doar o secunda in plus inainte sa incep sa ma zbat. Mi-am fluturat mainile pe langa mine, impingand apa grea si puternic, si in scurt timp am inceput sa imi pun si picioarele in miscare, indepartandu-ma de zona in care jetul puternic de apa cadea.

Am iesit la suprafata grabita cu gura larg deschisa si plina de apa, tragand pe nas aerul rece ce imi lovea obrajii impietriti si parul ud, realizand abia acum ca apa care curgea din tevile largi era calda, aproape fierbinte.

Mi-am dat parul ud pe spate, eliberandu-mi fruntea si ochii inainte sa scuip apa murdara din gura. Am stat cateva secunde nemiscata, ascultand apa care curgea langa mine. Plamanii mei erau acoperiti in dureri in timp ce trageau usurati aerul in ei. Ma usturau narile si ochii mei abia reuseau sa ramana deschisi, aburii de langa mine si picaturile de apa care curegeau din cascada de deasupra mea oferindu-mi senzatia ca eram invizibila, ca puteam sa raman aici―cu spatele presat de stanca si cu apa in jurul meu―pentru totdeauna.

Mintea mea si-a revenit inapoi, gandul fugindu-mi la Chloe si Adam, si in urmatorul moment m-am pus in miscare, indepartandu-ma de cascadele largi dintr-o parte si alta a mea.

"Kara!" M-am uitat panicata in toate directile, confuza. Am incercat sa raman nemiscata, sperand sa adud din nou tipatul ce imi tinea numele, dar in schimb propriul meu tipat s-a spart in aer―scurt si rapid―cand am simtit ceva atingandu-mi umarul.

"E OK, e OK―sunt eu," Adam a aparut din spatele meu, plutind in fata mea cu ambele sale maini peste umerii mei. Am expirat usurata, apropiandu-ma de el si oferindu-i o imbratisare usurata. "Trebuie sa iesim de aici."

"Dar restul? Trebuie sa o gasesc pe Chloe." Gandul ca s-ar putea afla undeva―prinsa, sau chiar acolo sus in una dintre tevile largi, fara sa fi avut curajul sa sara―ma inspaimanta atat de tare.

"Fiecare iesa din apa cat poate de rapid deci probabil ca se afla deja la mal, asteptandu-te pe tine. Nu iti fa griji, sunt sigur ca e bine," Fara sa apuc sa ii raspund m-a tras cu el, luandu-mi cateva secunde sa incep sa inot pe cont propriu. Cu toate astea nu am incetat sa ma uit prin jur, sperand ca am sa dau peste ea sau peste altcineva care avea nevoie de ajutor.

Eu si Adam ne-am apropiat de marginea lacului, el iesind primul, lasand rucsacul sau ud sa cada pe pamant si grabindu-se spre mine. Imi simteam corpul cantarind tone odata ce spatele meu s-a presat de pamantul rece. Mi-am lasat bratele intinse pe langa mine, picioarele intinse in fata, atingand apa din care abia am iesit. Cand mi-am deschis ochii primul lucru pe care l-am vazut a fost luna argintie, un mic zambet de victorie intinzandu-se peste buzele mele.

Am reusit. Am iesit. Sunt libera.

Nu e tocmai libertatea pe care mi-am dorit-o―cu Harry langa mine, fara sa fiu nevoita in cateva momente sa alerg prin padure inainte ca cineva sa observe ca am disparut―dar era OK, era mai mult decat OK, pentru ca eram afara, in aerul liber, fara limite si pereti care sa ma tina intr-un singur loc.