Year 2079

23. Adevarul Despre Viitor

Mi-am sters lacrimile si m-am obligat pe mine sa nu mai plang. Harry s-ar putea intoarce in bucatarie si ar putea sa vada ca plang, lucru pe care mi l-a spus sa nu il fac. Dar cum este posibil sa imi ordone mie cineva sa nu plang? E unul dintre cele mai grele lucruri si nu imi vine sa cred ca Harry poate sa fie asa crud.

M-am uitat inapoi pe geam, la zapada mare si la fetele care se joaca in ea. Nu il mai zaresc pe Harry si nici nu vreau sa o mai fac. 

Mi-am aplecat privirea in pamant si acum la tot ce ma puteam gandi era Adam. A stat in padure ceva timp dupa ce a fugit de mine si de Harry, acum trebuie sa fie prins si ideea ca Harry o sa il omoare ma face pe mine sa am furnicaturi pe sina spinarii. Mai mult lacrimi s-au adunat in ochii mei dar mi-am dat capul pe spate, incercand sa le tin acolo. Dar nu puteam. Nu puteam sa nu plang atata timp cat ma gandesc la Adam. Harry nu poate vorbi serios, a spus asta doar ca sa ma poata speria pe mine.

Asa sper...

Nu stiu ce inseamna cu adevarat cuvantul de "prieten", dar cred ca Adam era unul pentru mine. Nu am stat asa de mult cu el, dar ma intelega. Ma intelegea asa de bine cum Harry nu o sa o poata face niciodata. 

Adam nu merita asa ceva, ar merita sa poata sta la o casa, sa aiba mereu mancare, sa fie sanatos si sa poata fi fericit. Mi-as dori ca toti oamenii care au suferit sa fie cei care se simt bine pe pamant, si doar Harry si familia lui sa fie aruncata in padure, lasati acolo si dupa prinsi pentru a fi trimisi la moarte.

Harry nu stie ce simtim noi cu totii si incep sa cred ca omul ala nu poate purta decat sentimenul de ura.

M-am dat jos de pe scaun, fara sa vreau sa mai stau aici. Am pornit spre usa si am dat orice sa nu ma gaseasca Harry in drumul meu spre camera mea. Nu vreau sa il mai vad. 

Si nici nu pot sa suport felul in care mi-a spus ca l-au gasit pe Adam. Se bucura de asta, de momentul ala, stiu asta foarte bine. E asa de rau incat se bucura de suferinta altor persoane, mai ales a mea. 

Nu ar fi trebuit sa intru in viata mea in casa asta de la bun inceput.

M-as fi scutit pe mine de la atata lucruri oribile care mi s-au intamplat. Si chiar cand ma gandesc ca eu inca am sanegele lui Harry in mine, ma face sa ma simt dezgustata de propriul meu corp.

Am ajuns imediat pe holul care duce la camera mea si ma simt usurata sa vad ca nu am dat de Harry pe drum. Daca as putea, m-as face invizibile si as fugi pe cealalta parte a pamantului, departe de Harry si chiar daca ar fi un drum lung si obositor, ar fi un drum care merita batut. 

Am dat sa deschid usa de la camera mea, doar ca ochii mei au cazut peste usa din departare de la capatul holului larg in care ma aflam. Am inceput sa merg inainte, trecand pe langa camera mea. E ciudat ca in ciuda faptului ca traiesc de ceva aici in casa asta, nu stiu mai nimic din ea. Nici nu cred ca stiu unde este camera lui Harry, nu imi amintesc sa fi fost in ea vreodata.

Am ajuns langa usa de la capatul holului pustiu. Usa era usor intredeschisa asa ca am impins-o usor si am intrat pe ea. 

Dupa ce am facut cativa pasi, m-am aflat imediat intr-o camera mare, imensa chiar. Peretii, tavanul si podeaua erau toate gri, facute din beton. Nu era o camera frumoasa, dar era o incapere. Am mers mai adanc in camera asa de mare ca nu o pot vedea de aici in intregime. In jurul meu, peste tot, se aflau panze mari, mai mari ca si mine, si fiecare era plina de culori. 

Fiecare panza era sprijinita de ceva si toate erau prin jurul meu cu fata spre mine. Nu stiu eu multe despre arta, dar ce vedeam eu acum era frumos, intr-un mod infricosator.

M-am apropriat mai tare de unele picturi. Mai toata desenele de aici sunt pictate cu vopsea neagra si rosie. Nu vedeam alte culor si mai toate desenele reprezentau moarte si tot felul de lucrui care nu imi placeau. Desenul peste care ochii mei au cazut era un om, nu stiu ce fel de om, doar ca era mort si peste tot era numai sange. Alt desen avea oameni spanzurati de sfori groase si cu picioarele care pluteau la cativa centimetri departare de pamant. Oameni morti. Toate picturile reprezentau doar moarte, sange, sex, ura, tristete si tot felul de lucruri care nu ma incantau. Iar la fiecare colt de jos de pe partea dreapta, era scris subtire si mic doua litere: "HS"