Year 2079

10. Lumea in care traim

Am scos un icnet puternic atunci cand sangele usor lipicios si cald mi-a atins degetele de la picioarele mele, eu dorindu-mi asa de tare sa nu imi fi dat jos tocurile din picioare de la bun inceput.

Oricum ar fi, sange pe picioarele mele sau nu, cel mai tare ma speria de unde venea sangele si din cauza lui. Harry.

Mi-am ridicat ochii inlacrimati spre persoana care se afla pe cealalta parte a corpului de pe jos care statea nemiscat, fara viata. Pur si simplu statea acolo, intins pe jos, sangele curgandu-i usor din cap. Statea si se uita cu ochii deschisi, fara sa clipeasca, la cerul care se afla sus, la luna si la stelele la care si eu ma uitam inainte ca el sa ramana fara viata. Statea si nici macar nu clipea, de parca ar sta si atat. 

"Sa mergem." Vocea, mai rece ca niciodata, a lui Harry ma facut sa imi iau privea de la persoana care state pe jos, foarte aproape de picioarele mele.

Am facut doi pasi tremuratori in spate, pentru a evita sangele si persoana care a putut sa cauzeze asa ceva. Harry tocmai a omorat o persoana chiar in fata, exact in fata mea. Pur si simplu ia strivit capul de piatra de care eu eram rezemata si pur si simplu a facut-o. A facut-o fara macar sa clipeasca. A facut-o de parca ar fi luat aer, simplu si fara o problema ca el tocmai a luat viata unei alte persoane, o viata ca nu era a lui si o viata care merita, in ciuda a ce urma sa imi faca, sa traiasca. 

"Kara, am spus ceva." Harry se uita cu raceala la mine. Harry pare de parca nu a facut nimic rau, de parca a omorat doar o musca, o alta musca care il enerva. Nu parea sa ii para  rau, nu parea speriat, nu pare trist, parea doar.. ok si simplu. Nimic, fata lui nu spunea nimic ce m-ar putea face sa cred ca el este om.

Mi-am scuturat capul, tot ce doresc acum find sa stau departe de persoana care ar putea sa ma omoare si pe mine la fel de rapid, fara o emotie in corp, si fara parere de rau. Ar putea sa imi ia viata exact cum a facut acestui baiat care inca statea pe jos de parca ar numara fiecare stea, dar fara sa isi miste ochii de la una la alta. Vroiam ca el sa se ridice de pe jos si sa spuna ca este o gluma, ceva, orice. Sa rada, sa vorbeasca balbait, sa se comporte ca un ametit si sa bea acel lucru din sticla sa care este rasturnata pe jos, o parte din lichidul transparent find acum la picioarele sale care nici ele nu se miscau.

"Kara, am spus ceva, sa mergem." Imi ordona Harry dur, eu facand un alt pas in spate, simtind sangele sub degetele mele.

Harry si-a inclestat dintii cand a vazut ca eu nu aveam nici un gand sa merg cu el. Nu era posibil ca eu sa ma mai ating vreodata de persoana cu par carliontat, ochi verzi intunecati si o privire criminala la propriu. 

Harry a expirat cu putere inainte sa treaca de corpul nemiscat de pe jos, venvind spre mine si prinzandu-mi incheietura dreapta in mana sa.

"Nu." Am zis, lacrimile curgandu-mi din ochi in timp ce imi trageam mana din mana lui Harry care ma tinea bine si bland intr-un fel ciudat.

"Inceteaza, nu am sa iti fac nimic." Zice Harry cu un ton ridicat, eu find prea speriata de el ca sa pot sa il ascult cum trebuie si prea speriata ca sa il cred cu adevarat. 

De unde naiba as sti eu ca nu mi-ar face nimic? Ar putea foarte bine sa ma minta, asta pana cand ajungem acasa, sau chiar pana pe mijlocul drumului srpe casa in care poate sa imi faca absolut orice, in care ma poate rani.

"Kara, nu iti fac nimic, uite-te la mine." Imi ordona, mainile sale prinzandu-mi acum ambele brate pentru a ma forta sa ma uit la el. 

Am incetat sa ma mai zbat din cauza groazei, lasand tremuratul meu sa fie singura miscare pe care sa o fac, asta si plansul, lacrimile care nu se opresc din cazutul pe obrajii mei. Fac pariu ca baiatul care tocmai a murit, in fata mea, ar vrea sa planga asa cum eu fac acum. Sa planga dar nu poate, nici macar sa planga nu mai poate.