Year 2079

42. Nefaris

Am ales cateva persoane care sa joace unele personaje din carte:

– Regina o sa fie jucata de Madeleine Stowe.

– Regele o sa fie jucat de Marlon Brando.

– Jan o sa fie jucat de Miles McMillan.

– Samantha o sa fie jucata de Rosamund Pike.

– Kayla o sa fie jucata de Amanda Seyfried.

– Chloe o sa fie jucata de Elena Satine.

– Sean o sa fie jucat de Austin Butler.

– Dylan o sa fie jucat de Andrew Garfield (doar ca roscat si putin mai pistruiat).

– Keira o sa fie jucata de Amber Heard.

Imi pare rau ca ii tot tin pe Harry si Kara despartit, dar nu o sa mai dureze mult. Abia astept sa vin cu noi capitole pentru cartea asta, am multe idei interesante care o sa va placa. Citire placuta. xx 

• • •  

Am iesit grabita pe usa stramta a cocioabei, picioarele mele tragandu-ma cu pasi strambi in aerul proaspat de afara. Chloe si restul m-au urmat, baietii cu rucsacurile in spate si cut totii pregatiti de plecare.

"Multumesc. Multumesc pentru tot," Sean s-a intors cu fata spre femeia batrana din tocul usii, vocea lui vesela si recunoscatoare. Colturile buzelor ei subtiri s-au ridicat usor in sus in incercarea de a ne oferi un zambet simplu si sincer.

Stomacul meu s-a strans cand am zarit figura masiva si inalta a lui Jan facandu-si aparitia in spatele batranei, chipul lui impietrit si dur lovit de razele palide ale soarelui. Greata mi-a urcat pana in gat cand privirea lui, dupa ce a trecut lent si cu atentie peste fiecare dintre noi, s-a oprit in cele din urma deasupra mea. Mi-am incordat pumnii pe langa corp si mi-am infipt unghiile in palmele mele transpirate, incercand sa imi desprind privirea din ochii lui reci.

"Sper sa aveti un drum bun si sigur." A spus batrana pe o voce usor ragusita. "Si incercati sa stati departe de probleme, copii."

Dupa ce alte cateva cuvinte scurte si multumiri sincere au fost schimbate, ne-am pus in sfarsit in miscare. Am aruncat o ultima privire spre casa din lemn din departare, unde am vazut cele doua figuri privindu-ne din tocul usii. Am inghitit in sec si cu greu mi-am luat atentia de la ei pentru a o intoarce spre poteca abia vizibila pe care mergeam, gandul fugindu-mi la poza cu Jan pe care am gasit-o si care acum se afla bine ascunsa in buzunarul pantalonilor mei. 

Ma simt vinovata pentru ce am facut―umbland printre lucrurile lor personale si furand de la ei dupa ce ei au avut destula bunatate incat sa ne ajute cu adapost si mancare―dar e ceva despre poza aia care m-ar fi bantuit pentru totdeauna daca nu as fi luat-o. Mi-am frecat palma de coapsa, coborand-o lent spre perechea mea noua de pantaloni―haine de rezerva pe care le-am gasit in rucsacurile noastre cu provizii―si mi-am bagat cu grija varful degetelor in buzunarul larg, atingand doar putin marginea subtire a pozei, asigurandu-ma ca inca e acolo. 

O parte din mine spera ca tot misterul asta e ceva ce poate fi explicat cu usurinta―de ce s-ar afla Jan, la fel de tanar cum e acum, intr-o poza care a fost luata cu atat de mult timp in urma? Cum e posibil ca Jan sa se afle intr-o poza care a fost facuta in 2028? Stiu ca exista doar un singur raspuns logic pentru asta, dar refuz sa cred.

"E totul OK?" Chloe s-a pus in pas cu mine, buzele ei acoperite de un mic zambet slabit iar sub ochii ei cercuri negre de oboseala.

Am aprobat din cap si mi-am ridicat mana spre umarul meu, dand sa imi dau parul dupa ureche si sa ma distrag de la emotiile care infloreau in mine, dar degetele mele au atins un gol iar o senzatie de panica aproape ca m-a cuprins. Mi-a luat cateva momente sa imi reamintesc ca parul meu lung si auriu nu mai exista, si ca in schimb sunt o alta persoana cu par scurt si intunecat.