Year 2079

21. Anul 2079

Am iesit din camera mea, uitandu-ma in dreapta si stanga pe holul gol. Nu e nimeni, doar linistea apasatoare. Ciudat, ma asteptam sa fie cineva pe hol pana acum, doar e ora 12 dupa-amiaza, plus ca toata casa e mai plina de cand Louis s-a mutat aici cu sclavele sale.

Amintirile de ieri seara au tot reaparut in capul meu. Inainte de somn, cand faceam dus, cand mancam putina mancare inainte sa ma retrag rapid in camera mea pentru ca nu vroiam sa dau ochii cu Harry. Cu Harry care m-a speriat asa de tare ieri ca nici nu putema sa explic.

Nu vreau sa dau pe el pentru ca imi este frica ce o sa imi faca. Aseara, inainte sa plece de la mine din camera, dupa ce a tipat, am plans ore intregi, fara sa ma pot opri macar. Nici nu stiu de ce plangeam, probabil pentru ca eram speriata. Harry practic mi-a spus ca daca nu fac exact ce vrea, atunci sunt ca si moarta iar asta nu ma face sa ma simt mai bine.

Dar nu vreau sa fac ce spune, chiar daca stiu ca nu am de ales. Niciodata nu am avut de ales si nici nu stiu daca am sa am.

Am coborat rapid scarile dar am ramas intepenita pe la jumatatea lor cand l-am vazut pe Harry cum statea la capatul scarilor. Era imbracat in hainele negre pe care le poarta mereu. Bluza neagra care ii acopera pieptul tare si blugii negri si stramti care aratau asa de bine. Iar parul lui era simplu si intr-un mod usor ciufulit asa cum e mereu.

Avea bratele sale puternice incrucisate la pieptul sau si statea cu fata spre mine, privindu-ma simplu. 

Ma astepta pe mine sau doar statea aici pentru ca avea chef?

"Neata." Spune simplu, pe fata lui aparand imediat un ranjet. Ranjeste pentru ca stie ca, asa zisul meu chin, a inceput, chiar daca eram intr-un chin de mult timp.

"Buna dimineata," Spun si imi duc o mana la ceafa. Nu stiu daca ar trebuii sa fiu nervoasa acum pe el pentru ca sunt nervoasa doar ca nu trebuie sa fiu nervoasa, s-ar presupune ca nu trebuie sa fiu nervoasa.

La dracu cu el, acum potea sa imi controleze si propriile mele sentimente?

"De ce stai, coboara jos." Spune si ranjeste in continuare. Am coborat si scarile care mi-au mai ramas de coborat si am ajuns langa el la doar cativa pasi distanta. Harry si-a asezat mainile la spate si s-a uitat la mine de sus intr-un mod amuzat.

"Imi este sete,"

"Poftim?" Intreb de parca nu as fi auzit bine un urma cuvintelor pe care le-a spus. 

"Am spus ca imi este sete, adu-mi un pahar cu apa." Spune, pastrandu-si renjetul pe fata, ranjet care a devenit si mai bine lipit de fata lui.

Am dat sa zic ceva doar ca m-am oprit pe mine si am tacut din gura. Nu am avut nici macar curajul de am inclesta dintii sau pumnii pentru ca stiu ca ar putea sa vada asta. Dar il priveam cu ura prin interior.

M-am intors si am mers spre bucatarie, fara sa mai zic ceva si cu greu ma abtineam sa nu merg cu pasii apasati in pamant pana cand fac niste gauri. Acum doar isi bate joc de mine, stie foarte bine ca poate sa isi ia singur un pahar cu apa.

La naiba cu el si cu postura lui de Print afurisit.

Dupa ce am umplut un pahar de apa plin am mers inapoi pe holul mare unde Harry se afla acolo in continuare, fara sa se fi clintit, pana si ranjetul nu ia parasit fata.

I-am intins paharul cu apa din mana mea dar el nu a luat paharul. " Poftim." Spun si cu greu nu ii arunc apa in fata, apa pe care ar merit-o si mult mai mult.

"E ok, nu cred ce imi era asa de sete oricum, da si tu apa aia la niste plante, nu vrem sa se ofileasca si sa moara, nu?" Spune si continua sa ranjeasca vicotorios. A pornit spre sufragerie, lasandu-ma pe mine in mojlocul holului cu paharul intins in fata.