Capitolul 13

1.1K 65 1
                                    

Andrei anuntase la servici ca are niste probleme personale si isi lua 2 saptamani de concediu . Tot drumul pana la spital se gandi numai la ceea ce se intampla cu Ioana . Simtea ca o parte din vina o are si el . Daca nu i-ar fi provocat supararea si suferinta , Ioana nu s-ar fi distrus , inchizandu-se in casa si consolandu-se in alcool .

Pe cand a revenit la spital , a avut placuta surpriza de a o gasi pe Ioana treaza . Era slabita desigur , dar lucida si cooperanta . Monica avea o concluzie in urma analizelor facute si starea Ioanei nu era deloc prea buna. Daca in 6 luni tratamentul administrat nu-si va face efectul , va fi neaparat nevoie de operatie sau poate chiar transplant .

- Moni , cum e Ioana ? intreba Andrei care ajunse la spital .

- E mai bine . Te asteapta .

- S-a trezit ? intreba Andrei fericit .

- Da , dar te rog sa nu o obosesti .

- Bine , ma duc la ea .

Andrei aproape ca fugi pana in salon . Ioana tresari cand intra Andrei pe usa , dar vazandu-l , zambi fericita .

- Draga mea , esti mai bine ? Prostuta mica , de ce ai fugit de langa mine ? Uite ce ti-ai facut .

Ioana isi inlaturase usor masca de oxigen , si zambind ii spuse :

- Da-mi un pupic si nu mai da atat din gura ca ma doare capul .

Andrei rase cu pofta si o saruta usor .

- Nebuna mica . Sa nu mai faci niciodata asa ceva . Niciodata sa nu mai pleci de langa mine . Ai inteles ?

- Cred ca am inteles .

- Cum te simti ? intreba Andrei .

- Nu stiu . Parca nu ma doare nimic , dar nu am forta in mine .

- E si normal .

- Andrei , vreau sa-ti spun ceva... dar o tusa sufocanta o opri .

- Gata , nu mai spune nimic . Nu te mai obosi , ii zise Andrei punandu-i inapoi masca de oxigen . O sa avem timp sa tot vorbim , acum trebuie sa te refaci si va fi totul bine .

Ioana e o fire puternica , si acum motivata de prezenta Monicai si de dragostea lui Andrei, a luptat cu boala mult mai increzatoare . Peste 5 zile au externat-o , si de comun acord au decis ca-i va fi mai bine la tara , decat in galagia si nebunia din oras .

- Andrei , trebuie sa trecem mai intai pe acasa , trebuie sa-mi iau haine si alte cateva lucruri .

- Nu e nici o problema , mergem , dar auzi ... Leo unde e ? Nu ai mai vorbit cu el de ceva vreme asa-i ?

- Nu stiu nimic despre el , de mai bine de o luna . Nu a mai sunat , nu a mai venit acasa , habar nu am . Mi-a spus ultima oara cand am vorbit ca ma va cauta el , sa nu incerc sa iau legatura cu el si nici nu am incercat sa fac asta , sincer .

- Esti gata ? Hai sa plecam de aici , ca ma deprima , zise Andrei .

Cand au ajuns in usa apartamentului au ramas blocati . Usa era sparta , toate lucrurile ravasite , aruncate dintr-o parte in alta .

- Doamne fereste ! Ce s-a intamplat aici ?

- Nu lipseste nimic . Asta nu e o spargere , zise Ioana sigura pe ea .

- Pai atunci ce e ? Trebuie sa sunam la politie .

- Nu Andrei . Nu are rost , nu vreau sa ma complic . Oricum nu-mi pasa de nimic de aici . Puteau sa ia tot din partea mea .

- Esti sigura ca vrei sa lasi lucrurile asa cum sunt ?

- Da ! sunt foarte sigura . Ma duc sa-mi adun lucrurile de care am nevoie sa putem pleca de aici .

Respir iubireजहाँ कहानियाँ रहती हैं। अभी खोजें