Respir iubire

Capitolul 35

Stresul si oboseala din ultima perioada se pare ca si-au cam pus amprenta asupra mea. Ma simt sleita de puteri si sunt mereu agitata, iar insistentele lui Andrei ma enerveaza si mai tare. Ce e atat de greu de priceput ca nu pot fi mereu vesela si zglobie ca o fetita de gradinita? Si acum mai vine si cu ideea asta a lui de a fi plecat aproape toata ziua la munca. Poate sunt egoista, dar nu vreau sa stau singura toata ziua ca o casnica sa coc fursecuri in asteptarea sotului. Nu am nici un chef sa ies din casa, dar trebuie sa merg pana la spital sa-mi iau reteta noua de medicamente si apoi am promis ca merg cu Monica in mall sa ne cumparam rochii pentru un dineu organizat de spital sambata. Nu voiam sa particip insa e o cina in scop caritabil pentru bolnavii de cancer si nici nu am stat pe ganduri sa nu fac o donatie.

Am ajuns pe la ora trei la spital, sperand ca Monica e gata si nu va trebui sa astept prea mult dupa ea. Nu stiam nici pe unde e Andrei, dar m-am incapanat si nu i-am dat nici un telefon, sa astepte mult si bine sau sa sune daca e curios sa vada ce fac.

- Salut Moni, zi-mi ca esti gata cu tot si nu trebuie sa te astept.

- Salut, aproape gata, ma duc sa iti aduc retetele, ma schimb si plecam. Esti in regula?

- Si tu incepi cu aceeasi intrebare? Ce aveti toti?

- La ce te referi?

- Andrei ma oboseste cu grija lui obsesiva, toata ziua aud, esti bine, te doare ceva, te simti bine? si asa mai departe. Pe bune? M-am saturat deja.

- E doar preocupat sa iti fie bine, nu interpreta gresit Ioana.

- Dar ma scoate din minti!

- Nu inteleg acum de ce strigi la mine.

- Strigam? Scuza-ma, nici nu mi-am dat seama, spun aruncandu-mi geanta pe scaun nervoasa.

- Si totusi ceva se intampla cu tine. Tu nu te enervai asa de repede din orice. Acum te-ai ambalat fara motiv si ai ridicat vocea la mine fara sa iti spun nimic.

- Ma simt obosita, nu ma odihnesc prea bine.

- Si nici nu prea mananci nu-i asa?

- Ba da... nu ca de obicei, dar...

- Vin imediat, aseaza-te si incearca sa te calmezi.

Monica are dreptate, eu nu ma enervam niciodata din orice, am avut rabdare de fier cu Andrei in timpul crizelor, nu m-am dat batuta nici cand imi vorbea urat sau nu ma asculta. Ce naiba se intampla cu mine?

- Ioana!

- Ah, nu puteai intra si tu mai incet? M-ai speriat.

- Amanam plimbarea in mall pe maine. Mergem sa te vada medicul care te-a operat.

- Ce?! Nu merg nicaieri, nici nu ma gandesc.

- Dar Ioana...

- Da-mi odata hartiile alea si hai sa plecam de aici odata, zic tragandu-i retelele din maini. De ce sunt doua? Mai am in plus?

- Nu, sunt la fel ca si acum doua luni. Tratamentul tau si anticonceptionalele.

- An...ce?!

- Ioana? Ce naiba, faci pe proasta acum?

- Pai si cu celelalte ce fac?

- Care celelalte?

- De acum doua luni?

- Cred ca ma tampesc sau nu vorbim aceeasi limba. Nu le-ai luat pe celelalte??