Respir iubire

Capitolul 21

Cand l-am cunocut pe Tudor, nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca ar putea fi un om atat de periculos si care ascunde atat de multe secrete. Chiar credeam in suferinta lui si il compatimeam sncer. Oare stie cine e Ioana, sau eu? I-a aflat identitatea? Daca a aflat ca e sotia lui Leo, viata ei e cu siguranta in mare pericol si Tudor nu v-a sta cu mainile in san. Am gonit ca nebunul pe sosea sa ajung cat mai repede la spital sa-mi vad iubita in regula si sa imi pot duce planul la bun sfarsit. Sper sa o mai prind pe Monica pentru a-mi da formularele care trebuie semnate, sa le am pregatite pentru cand Tudot va fi la mana mea. Simt adrenalina in vene si dupa cum am mai spus, nimic nu sta in calea salvarii Ioanei, indiferent ce pret trebuie sa platesc.

- Andrei, nu inteleg ce vrei sa faci? Ai fost plecat atata vreme si acum vi decis sa-l convingi sa semneze.

- Monica, nu iti mai face probleme, ti-am zis ca lucrurile sunt sub control. Stiu ce fac si stiu cum sa il conving. O sa vorbesc cu el in liniste si ne vom lamuri toate neintelegerile, tu doar listeaza odata hartiile astea si nu ma mai face sa pierd vremea.

- Nu iti dau nimic pana nu imi spui tot planul tau.

- Nu am un plan exact, ti-am zis, o sa vorbesc cu el si sunt sigur ca va fi de acord pana la urma

- Andrei, te cunosc...

- Monica, gata! Da-mi odata hartiile alea ca deja incep sa ma enervez.

- Bine Andrei. Doar te rog sa nu faci ceva care sa imi creeze mie probleme la munca.

- Nu vei avea nici o problema. Intre timp pregateste echipa de transplant.

- Inca nici nu stim daca sunt compatibile sau nu.

- Cu siguranta sunt, am incredere ca de data asta o sa reusim.

- Of Andrei, ar fi bine sa ai dreptate.

- Astea sunt toate?

- Da, sa semneze peste tot unde apare numele lui.

- Bine, te pup. Ne vedem mai tarziu.

- Ai grija Andrei.

Cicalitoare mai poate fi, oare cu cine seamana asa? E in stare sa stea ore intregi pe capul meu numai sa ma faca sa-i spun ceva ce nu vreau. Buun, acum unde il gasim noi pe Tudor, ca nu e nici pe hol nici in salon. Ar mai fi o incercare, jos la cafenea, ei dracie, chiar asa de bine sa se aranjeze treburile? Desigur... Tudor e la o masa si mananca foarte relaxat ca si cand nu ar fi prea afectat de nimic din jurul lui. Cat de bipolar poate fi omul asta, Leo chiar avea dreptate.

- Salut Tudor. Pot sa iti fac cinste cu o cafea? As vrea sa vorbim putin, calmi si fara sa ne mai certam.

- Cred ca s-a spus tot ce era de spus mai devreme. Nu am ce sa discut cu tine. O sa se rezolve lucrurile in felul meu, dimineata.

- Imi pare rau Tudor, sincer chiar imi cer scuze pentru reactia mea de mai devreme. Erai indurerat si eu in loc sa te inteleg, te-am provocat. Te rog sa ma ierti.

- Nu mai insista Andrei.

- Uite, ma duc sa ne iau cate o cafea, apoi o sa semnam niste hartii prin care eu declar ca nu vreau nici un organ pentru Ioana si absolut nimic de la tine. Esti de acord?

- Ma mai gandesc, lasa-ma sa mananc linistit de moment.

- Bine, revin cu cafele in cateva minute.

M-am tinut bine pana acum, trebuie sa termin treaba asta cu bine dar sunt usor temator pentu ca sunt oameni in incapere si as putea fi vazut cand ii strecor drogul. Am privit foarte bine in jurul meu, dar desi credeam ca toti sunt cu ochii pe mine, nimeni nu era preocupat de ceea ce fac eu, nici macar vanzatoarea nu se uita la mine cand ma serveste, era mai preocupata sa scrie mesaje pe telefon. Ok, doar jumatate de fiola, trebuie sa am grija sa nu pun mai mult, dar am uitat sa il intreb pe Leo in cat timp isi face efectul, cat trebuie sa trag de timp, plus trebuie sa iau in calcul si varianta ca Tudor are obiceiul sa se joace cu cafeaua si e riscul sa nu o bea. Fir-ar, nu e chiar atat de usor pe cat pare.