Respir iubire

Capitolul 19

Ingerasul meu a adormit si acum stau si imi fac tot felul de scenarii. Nu i-am povestit nimic despre intelegerea mea cu Leo, nu am vrut sa o tulbur sau sa o agit in vreun fel. A trecut deja o ora decand Monica a plecat cu Tudor, dar el inca nu s-a intors in salon. Ma intreb daca inca mai vorbesc sau unde lipseste de atata vreme. M-am atasat intr-un fel sufleteste de omul acesta si imi revine iarasi in minte visul in care apare si Tudor. O stare de neliniste ma acapareaza brusc cand ma gandesc la asta si simt nevoia sa ies la aer. Bancutele din curte erau acum afundate in umbra pomilor si era locul perfect pentru o clipa de liniste. Ma uimea faptul ca era atat de pustiu si nici un pacient in stare mai buna nu era prin curte la ora aceasta. Inaintam pe alee cautand cea mai indepartata bancuta si il vad pe Tudor asezat pe iarba cu genunchii la piept leganandu-se ca un senil. M-am apropiat ingrijorat si m-am asezat langa el ridicandu-i capul de pe picioare...plangea?

- Tudor, ce e cu tine? Ce s-a intamplat atat de grav?

Se uita la mine dar nu spune nimic. Ceva nu e in regula cu el, are o privire ciudata, ochii rosii, tulburi si ii tremura buzele.

- Tudor, te-ai drogat? Ce e cu tine in halul asta?

- Lasa-ma in pace! Dispari din calea mea, te urasc. Numai tu esti de vina.

- Despre ce vorbesti? Hai sa intram sa te odihnesti, clar nu esti bine.

- Pleaca am zis. Nu intelegi din prima?

- Ce ai luat?

- Nu e treaba ta. Du-te langa scumpa ta pana mai poti.

- De unde ai avut droguri, spune-mi ce naiba se intampla cu tine? Ce ti-a zis Monica de te-a tulburat in halul asta?

- E fix problema mea de unde le am, sau vrei si tu?

- Inceteaza cu prostiile. Spune-mi de ce vorbesti asa cu mine? Credeam ca ne sustinem reciproc.

- Da... si eu am crezut la fel. Dar esti un nemernic si sotia mea o sa moara numai din vina ta si a nenorocitei de Ioana.

Daca am avut rabdare cu el pana acum a fost ca e in halul in care e , insa de data asta m-am infuriat.

- Ai grija cum vorbesti despre ea. Poti sa spui ce vrei la adresa mea, dar de Ioana sa nu te iei. Nu stiu cu ce ti-am gresit noi, din ce mi-ai zis sotia ta a avut un accident. De ce e vina noastra daca nu supravietuieste?

- Pentru ca vreti sa o omorati voi, ca sa-i luati organele.

- Ce?!? Cine a spus asa ceva?

- Nu te mai preface. Aveti nevoie urgent de un donator si ce v-ati gandit, si asa e pe moarte, hai sa grabim lucrurile.

- Opreste-te ca nu mai inteleg nimic. De ce vorbesti la plural... care voi?

- Tu si cu sora ta. Mi-a spus ca e in moarte clinica si nu se mai poate face nimic. Apoi m-a intrebat daca sunt de acord sa i se preleveze organele in momentul deconectarii de la aparate.

- Tudor, habar nu am de nimic din ce in spui tu acolo. Ai vorbit doar tu cu Monica, eu nu am mai vazut-o dupa ce ati plecat.

- Minti! Ati pus la cale planul asta dinainte, sunt sigur de asta. Nu o sa primiti nimic de la noi. Nu o sa fiu de acord cu deconectarea de la aparate si va dau si pe mana politiei pentru ca ati premeditat asta.

- Vorbesti prostii Tudor. Nici prin gand nu mi-a trecut asa ceva.

- Nu, desigur, voi nevinovatii. Nu cred nimic din ce spui, dimineata ma duc la politie sa depun plangere, lucrurile nu vor ramane asa.