Respir iubire

Capitolul 31

Vreau sa merg sa vorbesc cu Andrei dar mi-e teama. Mi-e teama ca acum ma va respinge el si nu stiu daca am puterea sa lupt pentru amandoi. Sunt vinovata ca nu l-am ascultat, ca nu am avut incredere in Leo, dar totul mi se parea prea frumos ca sa fie adevarat. Mi se parea ireal ca dintr-o data totul sa fie minunat si nimic sa nu umbreasca fericirea. M-am inselat, ma bucur pentru asta, dar uite ca platesc un pret pentru asta. Trebuie sa ies din starea asta si sa ma calmez, Monica trebuie sa apara si nu vreau sa intru in detalii inainte sa vorbesc cu Andrei. Leo a plecat, si cred ca acum stiu si de ce nu vrea sa stea cu noi amandoua la masa. Ii place Monica, si eu il tin legat de mine ca o proasta, ufff cum le-am cam incurcat pe toate.

- Trebuie sa recunosc ca te-ai intrecut pe tine cu reteta asta. A iesit delicioasa.

- Norocul incepatorului, raspund razand la lauda ei.

- Neaparat trebuie sa mi-o spui si mie.

- Cu mare drag, e chiar usor de facut. Moni... ce mai face Andrei?

- Nu stiu Onucule, nu am vb cu el de vreo trei saptamani. Leo mi-a zis ca e plecat pe te miri unde, dar nu ma suna, nu ma cauta... imi fac griji pentru el, dar nu pot sa il ajut cu nimic daca nu ma lasa.

- Vreau sa vorbesc cu el, vreau sa indrept lucrurile. Stiu ca am gresit, ca nu am avut incredere in schimbarea lui Leo, dar aveam in minte numai amenintarile lui din trecut si acum am crezut ca tot ce face e un joc, o razbunare.

- Leo chiar s-a schimbat Ioana, si are nevoie sa fi crezut si ajutat sa isi infranga demonii.

- Stiu, am vorbit mai devreme si acum am inteles totul.

- Ma bucur nespus ca ai inteles in final framantarile noastre si ca si eu si Leo am face orice ca voi doi sa fiti fericiti impreuna.

- Trebuie sa il sun pe Leo!

- Acum? De ce?

- Sa imi spuna unde il gasesc pe Andrei. Nu pot sa astept pana maine. Leo, spune-mi unde il gasesc pe Andrei?

- Cred ca e acasa , adica sper. Vrei sa mergi la el?

- Da, nu pot astepta pana maine.

- Daca nu e acasa suna-ma si o sa incerc sa dau de el. Monica a plecat ?

- Nu, te asteapta aici. Asa ca nu pierde vremea si nu o lasa nici singura prea mult pentru eu in cinci minute ies pe usa.

- Ioana, nu...

- N-am semnal, nu te mai aud. Paaaa

- Ioana ce a fost asta? De ce ai vorbit in numele meu?

- O mai taci si nu face pe nestiutoarea. Crezi ca nu mi-am dat seama? Am vazut cum il privesti inca din prima zi cand ati venit impreuna. Traieste clipa iubita mea prietena si nu regreta nimic. Am plecat, sa fiti cuminti,

- Esti nebuna Onucule. Ai grija cum conduci.

- Paaaaaaaaaa

Am ceva de mers pana la tara, casa in care stau acum e exact in celalalt capat al orasului, si de obicei la ora asta e destul de aglomerat. Cateva fulgere strabat cerul si mi-e teama ca o sa ploua, sper numai sa nu ma prinda pe drum, urasc sa conduc pe ploaie. Mi-am dat seama ca Monica nu stie de starea lui Andrei, de aceea a mintit-o ca ar fi plecat, inca o dovada ca intr-adevar ii pasa.

Am ajuns la destinatie chiar inainte sa incepa sa toarne cu galeata, dar din pacate nu era nici o lumina aprinsa in casa. Mi-am adus aminte ca sub ghiveciul din curte era pe vremuri o cheie de rezerva si am zambit fericita cand am gasit-o. Am intrat repede in casa pentru ca se pornise si un vant rece si ma feream de frig cat de tare puteam.