Respir iubire

Capitolul 30

Cineva bate in usa mea cu atata putere incat ma astept sa se sparga din clipa in clipa. Mi-e greu sa ma ridic din pat sa vad cine insista, oricine ar fi o sa se plictiseasca si o sa plece. Si totusi insista... deschid ochii cu greu si nu vad decat rosu, ce dracu am luat aseara de m-am spart in halul asta? Incerc sa imi aduc aminte cateva detalii cand ceva se foieste langa mine. Ah, acel rosu din fata ochilor mei obositi era parul femeii goale de langa mine. Cine naiba mai e si asta, habar nu am, dar ar face bine sa se evapore cat mai repede. Imi trag boxerii pe mine si cobor sa vad cine insista in halul asta cu noaptea in cap.

- Unde dracului ai disparut de doua zile? Te caut ca un nebun, nu raspunzi la telefon, nu dai nici un semn.

- Heeeiii, mai usor. Nu te tura asa de dimineata buna.

- Care dimineata Leo? E ora trei dupa amiaza. Ce naiba ai luat de arati in halul asta?

- Ce vrei Leo? Intreb plescaind si mergand spre bucatarie sa fac o cafea.

- Andrei, nu e bine ce faci. Nu trebuie sa mai iei prostiile astea.

- Tocmai tu imi dai sfaturi?

- La mine e altceva... tu nu te poti controla. In nici o luna de zile ai consumat mai mult ca mine in doua trei luni aproape. Da, nu te uita asa la mine, mi-a spus Toni. Sti ca lui nu-i scapa nimic, plus de asta ii pasa de tine. Nu o sa mai primesti nimic de la baieti, am vrut sa iti spun ca sa nu ai surprize. Trebuie sa te opresti, nu te distruge.

- Sunt bine, nu-ti fa griji pentru mine. Ce face Monica?

- E bine, a intrebat de tine, i-am spus doar ca esti plecat hai-hui. Nu vreau sa o mint mai departe, asa ca te rog sa iti bagi mintile in cap. Ai habar cat de ingrijorata ar fi sa te vada in ce hal arati?

- Iubitule, imi pui si mie o cafea? Intreaba roscata pisicindu-se pe langa mine. Uhh, sa plece....

- Nu, imbracate si dispari.

- Dar...

- Nu ma obliga sa te scot eu din casa.

- Cine e si asta? intreaba Leo

- Habar nu am, o alta. Leo mai vrei si altceva? Ma doare capul si nu am chef de morala nimanui.

- Sa-ti deschizi telefonul si ai face bine sa raspunzi cand te sun. Ma auzi Andrei? Hei, cu tine vorbesc, ce ai?

O stare de greata si o durere crunta de stomac a pus brusc stapanire pe mine si simt cum fruntea mi se umple de broboade de sudoare. Il aud pe Leo vorbindu-mi dar nu am puterea sa ma intorc spre el sau sa-i raspund. Ma tin cu mana de blatul de bucatarie si aproape imi sparg dintii intre ei cand incerc sa inlatur durerea.

- Mama masii de treaba Andrei, hai si stai jos. Ce ai patit?

- E mai bine acum, imi revin. A fost doar o alta criza de stomac.

- Nu mai poti continua asa, o sa-i spun tot lui Moni.

- Ba nu o sa-i spui nimic! Lasa-ma in pace Leo, nu mai interveni in viata mea. Duceti-va naibii cu totii si nu va mai preocupati de mine. Nu vreau sa mai aud de nimeni, vreau viata mea si atat. Pleaca odata Leo, si tu rosie uscata ce esti. De ce stai ca o statuie si te uiti la noi?

- Aaaaaa, nu mi-ai...

- Tine, e si prea mult pentru tine, acum dispareti amandoi.

Nu sunt asa, eu nu vorbesc asa, dar nu mai pot face fata realitatii, simt ca mor in fiecare zi cate putin. Mi-e dor de ea, mi-e dor sa o aud, sa o vad sa o simt, nu pot sa traiesc fara ea, dar sunt un las ca am cedat atat de usor in fata ei. Cat sa ma mai umilesc? Nu, mai bine mort pe dinauntru decat sclavul iubirii ei.