Respir iubire

Capitolul 29

Nu mai stiu nimic despre Andrei din seara in care i-am spus adio. Leo a vrut sa deschida discutia despre el de cateva ori, insa de fiecare data l-am oprit.

Azi plec din spitalul asta nenorocit ce mi-a fost casa in ultima vreme si unde nu mai vreau sa ajung prea curand. Desi nu vrea sa arate, stiu ca Monica e suparata pe mine, o inteleg, dar nu mai pot schimba nimic acum. Nu mai dau inapoi, mi-am decis singura soarta din nou, indiferent de consecinte. Incep o viata noua, intr-o casa noua, pentru ca Leo a vrut sa renuntam la apartament si a cumparat o casa fara etaj ca sa nu ma obosesc urcand scarile. Am vazut-o doar in cateva fotografii pe telefon, dar sincer nici nu-mi pasa cum arata, sunt lucruri fara importanta pentru mine. De acum trebuie doar sa am grija de sanatatea mea , sa nu ma neglijez si sa incerc sa traiesc alaturi de un om pe care nu il iubesc. M-a uimit totusi Leo, cand a spus clar ca are doua conditii mari si late de care vrea sa tin cont, si anume sa nici nu imi treaca prin minte sa imi caut de lucru si al doilea sa avem fiecare camere separate. Am fost perfect de acord mai ales cu a doua conditie, care imi va face sederea cu el mai usoara.

Sunt pregatita sa plec, il astept cu hartiile de externare de vreo jumatate de ora si deja incep sa imi pierd rabdarea. Ce face oare de nu vine odata? Vreau sa ies la aer, sa respir cu adevarat, sa simt soarele si vantul, vreau sa... vreau sa... nu mai vreau nmic, gata cu gandurile la el, s-a terminat. Imi iau rucsacul de pe pat si ma duc in biroul Monicai, nu mai rezist in salonul asta.

Merg hotarata sa ma iau de ei pentru ca ma fac sa astept de atata vreme, dar cand am deschis usa, am ramas cu gura deschisa si vorbele in aer. Eu stateam ca o proasta sa-l astept si el se imbratisa de zor cu Monica, bravo Leo, nota 10.

- Pardon, intrerup ceva?

- Nu Ioana, vino. Leo tocmai se pregatea sa vina la tine.

- Aha, vad. Te-ai gandit sa-mi trimiti imbratisarea prin el?

- Ioana, ai inteles gresit.

- Nu am ce inteleg, doar trag concluzii la ceea ce vad. E ceva intre voi?

- Termina cu prostiile Ioana, hai sa mergem.

- Monica, sper ca esti destul de matura si nu ai ajuns degeaba la varsta asta. De aici intelegi tu la ce ma refer.

- Ai grija de tine, ne auzim la telefon, imi zice cu lacrimi in ochi, imbratisandu-ma.

- Si tu draga mea. Te iubesc mult si nu vreau sa suferi.

- Si eu te iubesc Onucule. Hai pleaca, ai stat destul aici.

Sunt atat de furioasa pe Leo incat prefer sa tac ca sa nu iscam o cearta pe cinste. Si el e nervos, imi dau seama dupa modul in care strange de volan, mai ales ca el nu obisnuieste sa faca asta.

- De ce esti nervos? Pentru ca v-am intrerupt mai devreme?

- Ioana, nu e momentul acum sa avem discutia asta.

- De ce? Nu prea e frumos sa faci asta, esti sotul meu. Putea intra oricine, nu?

- Unii stiu sa bata la usa in comparatie cu altii.

- Aha, o sa stiu pe viitor. Sper doar sa nu mai am parte de surprize de genul asta.

- A fost doar o imbratisare, nu mai dramatiza.

- Mda, sigur. Sa-i spui asta lui mutu.

- Te porti ca o sotie geloasa, inceteaza cu scenele astea.

- Poate ca sunt. De unde sti ca nu e asa?

- Ok , o dam in integrame acum? Esti plictisita si nu mai sti ce sa spui? Inceteaza sa ma mai iei peste picior.

- Vreau sa stai departe de Monica, ea nu e una din curvele tale pe care le poti avea oricand. Daca e mai naiva si a crezut in vorbele tale, nu o sa iti permit sa iti bati joc de ea.

- Ioana, Ioana, zice razand sarcastic.

- Razi, mai mult nu poti?

- Inceteaza! Nu ma dispera din prima zi, nu ma aduce in pragul de a-mi pierde rabdarea.

- Ca altfel ce? Nu o sa te schimbi niciodata Leo, nu te mai chinui sa faci pe bunul samaritean cu mine. Ti-ai atins scopul, sunt iar langa tine, asa ca iti poti arata adevarata fata.

- Cand naibii ai devenit atat de inteleapta? Le sti tu pe toate, sti tu ce simt, ce traiesc, ce ma doare si daca imi pasa sau nu?!?! urla el dintr-o data, facandu-ma sa tresar in scaun si sa imi inghit vorbele. Cred ca l-am enervat prea tare de data asta si la naiba eram in trafic.

- Vorbeste desteapta pamantului! Ti-ai inghitit vorbele? Cine a vrut sa ramana cu mine? Eu sau tu? Tu, normal, ca sa arati lumii ce puternica esti. Habar nu ai cat de mult gresesti, dar te las in pace sa te inneci in propriul venin, pentru ca eu nu mai vreau nimic de la tine.

Nu i-am mai spus nici un cuvant tot drumul. Ultimele cuvinte mi le-a spus cu lacrimi in ochi, dar nu ma las inselata de lucrul asta. Mi-am impus sa fiu rece, sa nu mai simt, sa nu mai cred, doar asa pot sa merg mai departe fara sa ma doara.