Doar Prieteni

Prolog

Se spune că un băiat şi o fată nu vor fi niciodată doar prieteni. Adevărat sau fals? Nu poți ştii asta cu exactitate atât timp cât situațiile sunt diferite. Odată ce eşti pus în postura de doar prieten nu poți schimba asta, căci regulile sunt făcute. Însă, asta nu poate împiedica pe nimeni în a juca murdar. Prietenii rămân prieteni, orice s-ar întâmpla. În momentul în care sentimentele cufundate adânc în interior ies la suprafață, lucrurile iau o întorsătura. Nimeni nu îți poate garanta ca sentimentele persoanelor atunci când spun doar prieteni sunt aceleaşi.

De la prietenie la iubire există doar un singur pas, o linie subțire. Este alegerea ta la care capat al liniei vrei sa fii. Atunci când jocul începe, poți rezista sau poți ceda. Daca rezişti rămâi pe aceeaşi linie fără sfârşit, dar dacă cedezi, pasul dintre prietenie şi iubire a fost făcut. Realizezi că atunci când sentimentele nu mai pot fi controlate, ele ajung să pună stăpânire şi într-un final să ne controleze. Iar atunci când asta se întâmplă mutarea a fost deja făcută şi nu mai poți da înapoi.
Sentimentele şi minciunile mascate se adeveresc întotdeauna, dacă ştii să porți masca nu vei fi prins, însă rişti să te ofileşti pe interior, împotrivindu-te gândurilor şi sentimentelor care te macină.
Doar tu ştii că masca aceea se va sparge într-o zi si vei rămâne tu. Tu însăți, fără vreo mască ce poate masca ceea ce nu are nevoie de deghizare. Naturalețea este cea mai minunată. Renunță la deghizare şi poartă-te natural.

Deghizarea ta acoperă imperfecțiunile tale, însă e normal ca acestea să existe, căci nimeni nu poate fi perfect. Poți fi perfect în ochii unei persoane, dar în ai alteia nu vei fi aşa. Doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea lucruri total diferite. Părerile diferă, căci suntem diferiți, iar a fi diferit este bine.
La un moment dat te vei plictisi să întâlneşti aceleaşi lucruri, iar ceea ce îți va trezi interesul vor fi lucrurile diferite.

Arta vieții? Rezervă discreție, cumpătare, în general negare şi în rezumat iubire. Negarea este doar un mecanism ce ne acordă timpul necesar acomodării cu o situație stresantă. Uneori nu putem accepta ceea ce se întâmplă încât negarea devine cea mai uşoară cale. Poți nega ceea ce simți, dar nu poți renunța cât ai pocni din degete la sentimentele tale.

Iubirea, este cel mai frumos sentiment dintre doi oameni.
Oamenii supraviețuiesc nu prin grija față de ei înşişi, ci prin iubirea celorlalți față de ei.
Iubirea este cea mai mare forță a omenirii şi totuşi cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui. Odată ce scânteia aprinde focul, el se va menține aprins doar prin iubire.

În tot acest timp mi-am dat seama de un lucru, doar prieteni era doar o acoperire şi negare pentru ceea ce simțeam.
Adevărul era departe de văzul oamenilor, eram în sigurantă sub acea masca, dar am renunțat la ea şi am dat frâu liber sentimentelor. Toate astea nu puteau fi uitate, iar în momentul de față toate au apărut în mintea mea.

Era un întuneric apăsător şi ochii mei cad pe ceasul electronic de lângă pat. Era ora 1 dimineața.

Simt cum sunt cuprinsă de doua brațe calde si puternice. Aici mă simțeam cel mai în siguranță, nu aş fi vrut să mai plec de aici pentru totdeauna. Zâmbesc uşor când îşi pune degetul mare pe obrazul meu, mângâindu-l cu blândețe.
Degetul lui trece încet peste buzele mele şi privirea lui era ațintită către ele. Se apleacă uşor către mine, respirând uşor în urechea mea. Simt fire de electricitate în întreg corpul când o şoapta însotita de respirația sa fierbinte îmi atinge pielea.

— Te iubesc! îmi șoptește suav la ureche.

— Și eu te iubesc! îi spun punându-mi ambele brațe în jurul gâtului lui si privindu-i ochii. Ochii calzi, care îmi dădeau o stare de siguranță şi mă făceau să-mi doresc să-i fi privit la nesfârşit.

Se apropie de mine, putând să-i simt respirația calda şi mirosul lui pe care aş vrea sa îl inhalez fără oprire. Mă privea atent, nedezlipindu-şi privirea de la mine.

— Ești aşa frumoasă, atât de perfectă, şopteşte în timp ce vârful nasului lui trasează o linie imaginară până la buzele mele.

Îşi presează încet buzele sale catifelate peste ale mele, sărutându-mă.

Colțurile gurii lui se transformă într-un zâmbet minuscul.
Îmi ia mâna pe care depune un mic sărut, apoi o pune în partea stânga a pieptului său, putând să-i simt bătăile inimii.

— Aici va fi locul tău, mereu, şopteste.

Cuvintele lui mă fac să mă simt aşa de bine lânga el. Să mă simt completă, să mă simt fericită lângă persoana pe care o iubesc.

Îmi aşez capul pe pieptul său tare, putând să-i simt în continuare bătăile inimii liniştitoare. Mâna lui trece uşor pe spatele meu, creându-mi fire de electricitate. Pe buzele mele se aşterne un mic zâmbet când îmi sărută fruntea, strângându-mă tare la pieptul său. În câteva momente, ne pierdem amândoi în noaptea adâncă. Doar noi, liniştea şi iubirea.

《《《《《《《《《《《《《《《《

Hei! Aceasta este prima mea carte, deci îmi pare rău dacă nu va fi aşa de bună la cum vă asteptati.