Capitolul 16

320 24 0
                                    

             Vacanță de iarnă a trecut mai repede ca niciodată, groaznica zi de luni apărând din nou și stricând totul. Pașesc pe holul liceului, un oftat puternic părăsindu-mi gura. Am revenit la liceu după un timp în care aproape uitasem de tot ceea ce e legat de el. Sincer, chiar pot spune ca nu mi-a lipsit deloc liceul. Holul era plin de elevii plictisiți și șoaptele lor ascuțite ce nu încetau. M-am deplasat către dulapul meu, deschizându-l și găsind o felicitare ce cade pe podeaua albă. Mă aplec pentru a o recupera, însă cineva mi-o ia înainte.

— Cauți asta? întreabă afișând un mic zâmbet, același zâmbet ca de fiecare dată.

— Da, a căzut din dulapul meu, spun luând-o din mâna sa, ce era ușor întinsă spre mine.

       Ochii îmi fug grăbiți către felicitarea de culoare roșie pe care erau așternute câteva cuvinte. "Tu îmi luminezi ziua, doar simplul fapt că te văd trezește în mine dorința de a fi mai bun. Tu mă faci mai bun, tu ești binele de care am nevoie." Citesc rapid biletul, o încruntătură apărându-mi pe frunte și facându-mă confuză. Cine mi-a lăsat biletul ăsta?

— E totul ok? Vocea sa mă face să icnesc, aproape uitând că e chiar lângă mine.

— Da, totul e în regulă, spun scuturându-mi capul și privind încă o dată biletul, privirea fiindu-mi captată de litera J de la sfârșitul textului.

— Merg spre clasa de geografie. Ne vedem mai târziu? întreabă șatenul.

— Da, ne vedem. Pa, Ryan! spun aruncând o ultimă privire asupra biletului ce cade în geanta mea neagră. Sunetul produs de clopoțel se împrăștie pe holul lung, elevii începând să meargă spre clasele din jur. Îmi iau manualul gros de engleză din dulap, apoi mă îndrept către clasa de engleză. Pătrund în încăpere și ocup un loc din spatele clasei.

— Bună ziua, elevi! Astăzi vreau să vi-l prezint pe noul vostru coleg, Jake, spune profesorul, așezându-și un braț pe umărul lui Jake.

          Jake era înalt, avea părul şaten, ochii de un albastru pătrunzător, buze subțiri și un zâmbet frumos.

       Băiatul ocupă singurul loc din clasă ce a mai rămas liber, cel din stânga mea. Îmi zâmbește în momentul în care observă că îl priveam, apoi îmi întorc privirea dându-mi ochii peste cap și oftând.

— Astăzi, bănuiesc că știți deja, se țin preselecțiile pentru piesa de teatru Romeo și Julieta. Chiar sunt curios cine va da probă din această clasă.

        Voi participa la preselecție și sincer chiar aș vrea să fiu aleasă. Ridic mâna, uitându-mă la restul clasei, văzându-l și pe Nick care voia să participe. Îi zâmbesc ușor, el întorcându-mi gestul.

— Mă bucur că vă dați interesul pentru asta. Nu pot să spun decât că cei care vor merita vor primi rolurile. Baftă tuturor! spune profesorul.

***


         Clopoțelul anunță sfârșitul orei, ieșind din clasă alături de Nick. Ora asta a fost atât de plictisitoare, ca oricare alta. Mă bucur atât de mult că Nick dă probă pentru piesa de teatru. Nu l-am văzut până acum atât de implicat în ceea ce privește școala. Asta chiar e o schimbare pentru el.

— Chiar vrei să dai probă pentru Romeo și Julieta? îl întreb cu un mic zâmbet pe față.

— Da, sincer chiar cred că rolul mi se potrivește, mai ales atunci când tu ești Julieta, spune adoptând un zâmbet perfect.

— Dar dacă o altă fată ia rolul Julietei? spun ridicându-mi sprâncenele.

— Simplu, renunț. Nu aș putea juca alături de altcineva.

Doar PrieteniWhere stories live. Discover now