Doar Prieteni

Capitolul 10

      Era joi. M-am trezit când mi-am auzit numele de câteva ori, simțind o mână caldă așezată pe brațul meu scuturandu-mă ușor.

— Mhm, mormăi, în momentul asta fiind pe jumătate trează.

— Neața, scumpo! Sper că nu ai uitat că ai școală azi, spune, putând să-i recunosc vocea imediat, mama.

— Oh, nu! Nu, nu! Nu din nou școală! spun luând o pernă și punând-o pe cap. Mă comportam exact ca un copil, dar sincer nu aș fi vrut nici in ruptul capului să merg iar la liceu.

     Mama râde, apoi îmi ia perna pufoasă, care mă făcea să mai vreau să dorm încă puțin.

— Nu fi așa. E liceul.

      Mă ridic în coate, privind-o pe mama confuză.

— Ăămm... Și? spun ridicând din umeri.

— La liceu l-am întâlnit pentru prima dată pe tatăl tău. Era așa de-

— Mamă, mamă. Stop, spun râzând. Știu că urmează să-mi spui o poveste pe care o spui mereu. Faptul că tu și tata vă cunoașteți de la liceu și ceva s-a întâmplat și bla, bla. Adică... vreau să spun că nu-i nevoie să-mi spui încă de cateva ori asta, spun prinzând o șuviță pe care o așez după ureche. Cât e ceasul? întreb schimbând subiectul și întinzandu-mă.

— 7:10.

— Trebuie să mă pregătesc. Din nou... spun ridicandu-mă din pat și renunțând pentru câteva ore la caldura plăcută din patul meu. Îmi dau capul pe spate oftând și făcând pasi spre baie, tălpile mele atingând podeaua rece. Mama iese din cameră, închizând ușor ușa.

      După ce îmi fac rutina zilnică, mă îmbrac cu ceva puțin mai gros ca de obicei, pentru că vremea s-a răcit brusc. Mă machiez puțin, acum fața mea arătând mai ok. Am ales să-mi las parul desfăcut, cum obișnuiesc. Iau parfumul din sertar, punând câteva picături pe încheieturi și gatul meu. Îmi trag pe umăr geanta de pe birou, plecând spre masina alba din parcare.

— Pa, mamă și tată. Vă iubesc! spun înainte de a închide ușa.

    După aproximativ două minute ajung în fața mașinii.
Conduceam chiar acum spre liceu. Vremea era mohorâtă, facându-mă să ma simt fără chef de viață. Cerul era înnorat, iar vântul bătea din când în când imprăștiând brize reci. Deschid geamul, simțind răcoarea dimineții și inhalând aerul curat și rece. Brusc telefonul din geanta mea primește un mesaj.

Ashley: Neața, Loren! Vino cât mai repede la liceu. Am aflat ceva important.

Loren: Neața! Ce e atât de important?

Ashley: Ți-am zis, îți zic când suntem față în față. E destul de... grav.

      Mă întreb ce e așa de important încât nu vrea să-mi spună decat față în față. Uit de asta și îmi continui drumul, astazi fiind destul de aglomerat. Așteptam de câteva minute în fața unui afurisit de semafor. Mă uit pe geam la cerul plin de cenușă, probabil că azi va ploua.

        Privirea îmi cade peste un tip cu o gluga neagra ce îi acoperea fața. Se oprește lângă un bărbat înalt cu păr negru și ochi căprui, discutând ceva cu el. Bărbatul scoate din buzunar un pachet alb pe care îl da tipului cu glugă. Îl băga în buzunar, apoi scoate câteva bancnote, plecând din acel loc și uitându-se în jur. Îl urmăresc până când se
îndepărtează, intrând pe o altă stradă. Primesc câteva claxoane care ma fac să-mi întorc privirea la drum, semaforul fiind deja verde.

— Ai de gând să înaintezi? spune agresiv un bărbat din spatele meu, începând să apese pe claxon.

     Deschid geamul, aerul rece zdrobindu-se de obrajii mei. Scot mână arătându-i domnului un semn nu tocmai drăguț, apoi accelerez. După câteva minute ajung în parcarea liceului, căutând un loc liber printre masinile parcate. Parchez mașina cu grija, apoi deschid portiera, trăgându-mi pe umăr geanta mea neagră, grea din cauza cărților. Asflaltul începe să se ude de picături mici si reci care cad din cerul gri. Pașii de să mi se mărească cand când devin mai mari. Intru pe ușa mare, văzând-o pe Kate lângă dulapul său, căutând ceva.