Capitolul 4

933 50 3
                                    

         Îmi deschid ușor ochii oprind alarma ceasului și închizându-i pentru încă puțin timp. Era așa de bine în pătură mea pufoasă, nu voiam sa plec niciodată de acolo. Mă simțeam așa de bine fiind învăluită de o căldura plăcută.

            Aud cum ușa camerei se deschide încet și câțiva pași ce se îndreptau spre patul meu. Simt cum cineva se așează lângă mine, aşezându-mi o șuviță după ureche și mângâindu-mă blând.
Imi deschid ochii, dând de chipul mamei care mă privea cu blândețe.

— Bună dimineața, draga mea! Dormeai așa frumos, dar știi că trebuie să mergi la școală, îmi spune mama.

           Mă ridic în sezut, căscând. Îmi îndrept privirea către ceasul deșteptător. Era ora 7:05.

— Mhmm... Neața! îi spun mamei.

— Te las să te pregătești. Te aștept în bucătărie. Micul dejun e aproape gata, spune mama ridicandu-se din pat și ieșind din cameră.

          Mă trântesc în pat, punându-mi palmele pe față și oftând. Ce n-aș da să mai pot dormi. M-am ridicat, punându-mi picioarele pe podeaua rece și îndreptându-mă către baie.

        Deschid ușa, spălându-mă pe față și pe dinți. Ies din baie închizând ușa și alegându-mi niște haine potrivite pentru vremea de afară. Astăzi părea să fie o zi mai răcoroasă. Pun pe mine o pereche de blugi albaștrii închiși, un pulover gri, o jachetă neagră și mă încalț cu o pereche de ghete negre. Îmi prind părul într-o coadă și mă machiez natural. Iau parfumul meu preferat, aplicând un strop pe gât. Îmi iau geanta în care îmi pun lucrurile necesare și merg spre bucatarie.

      Iau micul dejun și ies din bloc. Privesc cerul ce astăzi era înnorat, simțind lipsa razelor soarelui. Mă urc în mașină tatălui meu și merg spre liceu.

— Tata, oprește aici te rog, îi spun arătându-i tatălui meu locul.

— De ce nu vrei să te duc până în fața liceului? spune tata râzând.

— Ăămm... Pa, tată! Te iubesc!

— Și eu, Loren! spune tata înainte ca eu să închid portiera mașinii.

         Merg spre liceu, intrând pe ușile mari și pătrunzând în mulțimea de elevi de pe holul școlii. Ajung la dulapul înalt și strâmt. Caut cheile în geantă și le scot, rotindu-le în broască. Iau din dulap cartea de fizică, punându-mi geanta peste restul cărților și îmi fac cu greu loc prin mulțimea de elevi către clasă.

           Intru, însă sala era aproape goală. Erau doar câțiva elevi cu care nu am mai vorbit până acum și Zach. Mă așez în a doua bancă, așteptând începerea orei.
Aud cum ușa se deschide, atrăgându-mi atenția. Mă uit spre ea și îl văd pe Nick, având o fața somnoroasă și morocănoasă.

— Hei, Gray! Ora asta voi sta aici. spune punând degetul pe banca din spatele meu. Sper ca nu te superi, zice Nick.

— Hei! Poți sta. Nu mă deranjează cu absolut nimic, zic eu.

       Locurile libere încep să fie ocupate până când rămân doar trei locuri libere.
Ușa se deschide, iar elevii se opresc din orice faceau și își îndreaptă privirea în fața clasei.

— Bună ziua! zice profesoara.

— Bună ziua! zic elevii.

— După cum bine știți, astăzi vom da o lucrare. Sper că vom avea numai rezultate bune, zice profesoara împărțind testele prin clasă.

       'La naiba! Am uitat sa invat.' aud din spatele meu, întorcându-mi privirea către Nick.

        Testul începe și mă uit din când în când la Nick care părea încordat.

Doar PrieteniWhere stories live. Discover now