Doar Prieteni

Capitolul 6

   Îmi deschid ochii, uitându-mă pe fereastră la vremea de afară.
Lumina slabă din cauza norilor groși de afară intra pe fereastra mare a camerei. Priveam picăturile de ploaie cum se izbeau încet de fereastră, prelingându-se domol până jos.

    Norii cenușii umpleau cereul, dându-i un aer posomorât. Urăsc zilele ploioase. Din acest motiv nu îmi plăcea anotimpul ăsta.
Mă ridic ușor mergând spre baie si făcându-mi rutina de dimineață.

  Mă îmbrac in ceva potrivit vremii de afară și îmi pun puțin machiaj pe față. Îmi iau geanta, apoi plec spre liceu, salutându-i mai întâi pe mama și tata.

   Imediat ce ies din bloc, căldura pe care o simțeam înăuntru dispare, apărând un val de frig.
Îmi strâng jacheta pe mine și fug spre parcarea unde mașina mea se afla. Picăturile de ploaie reci îmi uda parul și hainele, simțind cum frigul mă cuprinde.

   Ajung la liceu într-un timp scurt. Parchez mașina în parcarea școlii care era goală din cauza ploii. Ploua cu găleata și asta mă făcea să nu vreau să părăsesc mașina asta. Cobor din mașină și alerg spre ușile mari pe care voiam să intru mai mult ca niciodata. Odată ce intru sunt învăluită de o căldura plăcută pe care afară nu o puteam simți.

   Îmi iau din dulap cartea necesară și merg spre clasă. Holul era mai gol azi, iar elevii care erau împrăștiați prin jur deveaneau din ce in ce mai puțini. Ora se termină și merg spre cantină, unde sunt sigura că o voi vedea iarăși pe Vanessa.

   Privirea mea era îndreptată către masa unde prietenii mei stăteau. Pun pe masa tava roșie cu micul dejun și mă așez pe scaunul care a rămas liber.

– Loren! spune Logan cu brațele deschise.

– Hei! Văd că te bucuri să mă vezi, spun chicotind.

– Credeam că nu mai vii la școală. Nu te-am vazut azi, spune el.

   Privirea mea cade spre masa ocupată de Jeff de alți baieti pe care nu îi cunoșteam. Când observă că îl priveam începe să zâmbească pervers, ridicându-și o sprânceană. Îmi dau ușor ochii peste cap și privirea mea rămâne ațintită către micul dejun de care nici nu m-am atins, însă nu prea îmi era foame.

– Frate, uită-te la tipa aia! spune Logan, atrăgându-i atentia lui Nick.

– Logan, încetează! spune Nick plictisit.

– Băieți, voi doar la fete vă gândiți? spune Ashley privindu-l pe Logan.

– Nu. Normal ca nu, spune Zach.

– Loren, tu ce crezi? spune Ashley.

– Da, tipa aia avea dreptate, spun eu, ceilalti privindu-mă confuzi.

– Loren, tu măcar ne asculți? întreabă Ashley serioasă cu mâinile încrucișate la piept.

– Scuze. De câteva zile nu mă mai pot concentra, spun eu.

– Dacă ai probleme te putem ajuta, știi asta nu? spune Kate.

– Nu problemele sunt cauza. Dar, mă simt puțin mai obosită ca de obicei, spun eu.

– Ok. Sperăm să-ți revii pentru că o vrem pe vechea Loren înapoi, spune Zach.

– Voi încerca, spun afișând un mic zâmbet care ascundea toată oboseala și neliniștea pe care le simțeam în corpul meu.

  Aș fi vrut să le spun despre ce mi s-a intamplat ieri, însă simțeam că asta depindea doar de mine. Nu aș fi vrut să îi amestec și pe ei în problema asta. O parte din mine voia să le spun tot ceea ce am pe suflet, însă cealalta parte voia să nu spun nimănui despre asta.