Doar Prieteni

Capitolul 21

     
         Îmi deschid ochii, dând de întunericul din vechea mea cameră. Nu știu cum reușesc să dorm aici, având în vedere ce s-a întâmplat în acest loc în urmă cu două zile. Totul îmi revine în minte de nenumărate ori și am impresia că am luat-o razna. Chestia asta m-a marcat, dar într-un fel mă simt în siguranță atât timp cât știu că Jake este încarcerat.

       Simt respirația caldă a cuiva pe ceafa mea, ridicandu-mă din pat și aprinzând lampa, pe care o ridic fiind pregătită să lovesc ce îmi iese în cale. Răsuflu ușurată când îl văd pe Nick privindu-mă amuzat.

— Nick? De cât timp ești aici? întreb confuză, apoi îmi iau telefonul de pe noptieră. Era ora 4:00, iar eu dormisem probabil doar trei ore.

— De... trei ore, spune făcând o pauză, apoi degetele sale trec prin părul său.

— Și ce ai făcut timp de trei ore? întreb confuză. Doar a stat aici trei ore, iar mama și tata nici măcar nu l-au observat? Oricum probabil dorm, dar dacă ar fi crezut că Nick este un hoț așa cum am crezut eu? 

— Te-am privit dormind, spune simplu, zâmbind și prinzându-mi mâna si trăgându-mă lângă el.

— Stai. Dar ușa de la intrare, era închisă, spun, întrebându-mă cum a intrat în casa mea. Mi se părea destul de ciudat să mă trezesc cu iubitul meu noaptea în pat, știind că ușa este închisă și nimeni nu poate intra. 

— Mama ta mi-a dat toate copiile cheilor din casa asta. Aparent, are încredere în mine, spune, apoi își trece degetele prin părul meu moale.

— Nick? Pot să te întreb ceva? întreb, privindu-i ochii strălucitori ce mă privesc cu căldură.

— Orice vrei, spune privindu-mă atent.

— Te-ai întrebat vreodată cum ar fi fost viața ta, dacă ai fi luat alte decizii?

— Mereu mă întreb cum ar fi fost dacă nu te-aș fi cunoscut. Era o pierdere colosală pentru mine, dar tu?

— Tot timpul mă gândesc cum ar fi fost dacă nu mă mutam aici, dacă nu te întâlneam.

— Nu îmi pot imagina viața mea fără tine, poate sună siropos, dar așa este, spune, apoi îi zâmbesc rămând pentru câteva minute în​ tăcere.

— De ce ai venit acum? întreb, privindu-i degetele ce alunecă pe gâtul meu. Îmi place că Nick a venit, dar vreau să îi aflu motivul.

— Îmi era dor de tine, spune, adoptând un zâmbet dulce, apoi se apleacă, buzele sale ajungând peste ale mele. Mă retrag, făcându-l confuz, apoi îl privesc intens în ochi. Îmi așez mâna în părul său șaten și moale, apoi îl trag mai aproape buzele noastre întâlnindu-se din nou. Rămân în brațele sale calde, iar privirea sa cade peste fața mea, degetele sale trecând încet iarăși prin părul meu. Îmi închid ochii, simțind cum somnul mă cuprinde încet, adormind în brațele sale, locul in care simt ca nimic nu îmi poate face rău.

          
                           ***

     Îmi închid fermoarul gecii roz pal din piele, apoi îmi iau telefonul de pe măsuța mică așezată în mijlocul livingului. Părasesc apartamentul îndreptându-mă către cafenea, locul unde mă voi întâlni cu Kate. Am privit mesajul său mai devreme, întrebându-mă dacă mergem la cafenea, iar eu am acceptat pentru că e weekend și sincer nu găsesc nimic de făcut. Dacă aș fi rămas acasă probabil m-aș fi plictisit de moarte, verificându-mi încontinuu telefonul pentru că până acum nu am primit niciun mesaj de la Nick și este ora 18:00. Mă întreb ce face.

    De dimineață nu mai era lângă mine și mi-a părut destul de rău că m-a lăsat singură, apoi nu mai mi-a dat nici măcar un semn de viață. Cu ce e atât de ocupat? Obișnuia să-mi trimită mesaj in fiecare dimineață când nu era lângă mine, iar acum ce s-a întâmplat? Oare e bine?