Capitolul 2

1.3K 58 13
                                    

  Dimineața m-am trezit la ora 7:00, neputând să mai dorm. Aşteptam cu entuziasm ziua de azi, dar în acelaşi timp aveam mii de emoții ce îmi cuprindeau întreg corpul.
Mă uit pentru cateva minute la tavanul alb, lucru care mi se părea cel mai interesant în acel moment.

  Părăsesc patul cald, unde aş fi vrut să mai stau şi merg spre baie. Mă uit in oglindă, văzându-mi chipul somnoros. Pornesc apa robinetului şi îmi ud fața cu apă rece, spălându-mă apoi pe dinți.

  Am mers în camera mea, deschizând dulapul si căutând nişte haine potrivite.
Am optat pentru o pereche de blugi albaştrii deschişi, un tricou simplu alb, o jachetă din denim şi am încălțat o pereche de converşi albi. M-am machiat cât mai natural, îndreptându-mi apoi părul şi lăsându-l pe spate.
Mi-am pus în geantă telefonul, cheile de la apartament si alte chestii, îndreptându-mă spre bucatărie unde mama şi tata mă aşteptau.

   Imediat ce am pătruns în încăpere am simțit un miros plăcut de clătite. Ador clătitele gătite de mama. Pot spune că găteste destul de bine, chiar dacă nu este o specialistă.

— Scumpo, rămâi la micul dejun? spune mama zâmbid.

— Da. Mai am timp, îi spun uitându-mă la ceasul de pe perete si luând un loc.

    Mama îmi pune în față o farfurie cu clătite şi un pahar cu suc de portocale. Iau o înghițitura dintr-o clatită şi îmi îndrept privirea către părinții mei. Am terminat de mâncat, farfuria ramânând goală. I-am salut pe mama si tata apoi am deschis uşor uşa apartamentului.
Am ieşit din apartament, mergând cu liftul pană jos.

   Astăzi soarele era pe cer, apărând si dispărând printre stratul de nori ce părea a fi pufos. M-am îndreptat către parcarea unde era maşina mea, pornind către liceu.

    Am ajuns. Privesc împrejur la mulțimea de elevi din curtea şcolii, unii dintre ei fiind alături de părinți, iar alții de prieteni. Curtea şcolii era spațioasă, cu multe bănci pe care elevii le ocupau şi copaci ce lăsau umbre să cadă pe solul rece.

    Intru cu mare emoție pe porțile mari ale liceului, dar în acelaşi timp cu nerăbdare. Îmi pare rău că voi sta doar un singur an aici, iar după va trebui să merg la facultate. Păşesc peste pragul uşii duble al intrării liceului şi mă uit
împrejur. Liceul era aşa de mare, holurile lungi fiind pline de elevi de diferite vârste.

     M-am îndreptat către secrateriatul şcolii, mi-a luat câteva minute să-l găsesc, dar în cele din urma am reuşit.
Era o încapere mare, cu câteva birouri ocupate de bărbați sau femei, scaune de aşteptare unde se aflau părinți sau elevi şi rafturi pline de dosare şi foi.

— Bună ziua! m-am apropiat de unul dintre birouri la care se afla o doamna simpatică.

— Bună ziua! Cu ce te pot ajuta? mă intreaba ea ridicându-şi privirea din ecranul calculatorului si zâmbind.

— Sunt nouă, mă numesc Loren Gray, îi spun şi mă opresc când ea ridica mâna, făcându-mi semn să mă opresc.

— Am aici o foaie cu elevii noi. Uite-o! Semnează aici şi aici, te rog! spuse întinzându-mi un pix, înca fiind la fel de zâmbitoare.

  Iau pixul și fac grabită doua semnături pe fișă.

— Aici ai un program cu orele și clasele tale. Iar aici ai cheia de la dulapul tău, unde se află manualele de care ai nevoie.
Apropo, în 20 de minute va fi o şedință cu directoarea și restul elevilor în sala de sport. Ar trebui să te duci. Ți-ar prinde bine.

— Mulțumesc mult! spun înainte să iau orarul de pe masă şi cheia cu numărul 278 pe ea.

— Să ai o zi bună! îmi spune în timp ce mă îndepartez de biroul său.

Doar PrieteniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum