Doar Prieteni

Capitolul 14

         Mi-am deschis ușor ochii când am auzit sunetul alarmei enervant. Brațul meu s-a întins până la noptieră, oprind sunetul ce devenise mult prea deranjant pentru mine. Mi-am afundat capul în perna alba și moale, trăgând peste întregul meu corp pătură de aceeași culoare. Aud ușa deschizandu-se, așteptându-mă să fie mama.

— Nu vrei să te trezesti? spune râzând.

— Nick? Ce naiba cauți tu aici? întreb ridicandu-mă în coate și privindu-l confuză.

— Am dat buzna la tine în cameră, fara vreun motiv anume, spune sarcastic.

— Nick, spun îndreptându-mi privirea serioasă către ochii săi ce se plimbau pe corpul meu.

— Am venit să te văd, stai calmă, spune așezându-se acum lângă mine, acoperindu-ne pe amândoi cu patura pufoasă.

— Puteai să mă vezi la liceu, spun privindu-l prin întunericul ce se crease în micul loc în care eu și Nick ne aflam.

— Voiam să te vad acum, spune apropiindu-se mai mult de mine.

— Trebuie să mă pregatesc, voi întârzia, spun voind să plec, însă Nick îl trage la pieptul său tare și cald.

— Loren, lasă liceul. Acum stai cu mine, spune privindu-mă serios.

       Nick nu putea să îmi spună ce să fac, și mă voi duce la liceu, indiferent de ce îmi spune. Sper că îmi va spune "glumeam iubito" cu vocea lui ușor răgușită ca în fiecare dimineață.

— Nick, sper că glumești. Nu am de gând să lipsesc pentru că asta vrei tu, spun ridicând pătura, înainte să simt că aerul devenise din ce în ce mai puțin.

— Te rog, iubito! Fă-o pentru mine.

— Nick. Mă duc la liceu. Acum, dă-mi drumul, spun, chiar dacă îmi doream să mai rămân lângă el pentru câteva momente. Să îi ascult bătăile inimii, să îi aud respirația, să îi spun cât de mult țin la el.

— Nu... nu te duci. Bine? spune în timp ce face mici cerculețe cu degetele pe umărul meu.

— Bine, spun fără să mă gândesc prea bine, însă e o oră. Nu pierd foarte mult si chiar dacă liceul e important, îmi doresc prea mult să fiu lângă Nick acum.

      Îi simt privirea caldă cazand peste mine. Îmi închid ochii și îmi așez brațele peste pieptul său cald acoperit de un tricou. Îmi sărută creștetul capului, apoi îmi șoptește încet:

— Nu stiu ce m-aș face fără tine. Te iubesc!

— Și eu te iubesc!

***

— Ce vrei să spui prin v-ați făcut de cap? întreb confuză.

— Haide să o lăsăm așa, spune Kate râzând.

        Dau din cap afirmativ, nu voiam ca discuția noastră să continue.

         Brusc, în hol s-a făcut o mare liniște, doar soaptele ascutite auzindu-se. Elevii au încetat să se mai niște, o atmosfera ciudată creându-se pe hol. Eu și Kate ne uitam confuze, neînțelegând ce se întâmplă. Elevii să dădeau din calea a ceva ce mergea pe hol.

        Am înghețat complet când l-am văzut pe Jeff. Pe Jeff care mergea pe holul școlii alături de un polițist în spate.

          Ochii săi reci și sălbatici mă priveau, umbra unui rânjet fiind vizibilă pe fața lui. Mi-am lăsat privirea în jos, întrerupând contactul vizual ce îmi provoca fiori de spaimă.