Doar Prieteni

Capitolul 22

      
       Intru în apartament, după scurt timp, apoi îmi arunc jacheta într-un cuier așezat în apropierea ușii. Eram singură acasă, părinții mei fiind ocupați cu serviciile lor. Chiar nu-mi place să rămân singură acasă. Alții obișnuiesc să facă petreceri în lipsa părinților, dar eu nu sunt  genul. Îmi dau jos converșii, apoi iau telecomanda de pe măsuța de cafea, aruncându-mă pe canapeaua moale. Aprind televizorul, începând să schimb posturile până în momentul când găsesc ceva interesant. Un serial pe care l-am urmărit online, dar deja văzusem episodul așa că opresc TV-ul, îmi croiesc drum spre baie și încui ușa.

      Pornesc robinetul, lăsând apa să curgă, apoi mă privesc atent în oglindă. Eram schimbată și abia acum îmi dau seama de asta. Nu mai eram aceeași fetiță inocentă, cu o viața roz lipsită de probleme. Acum sunt aproape un adult, iar în curând voi părăsi locul ăsta și îmi voi găsi o locuință, voi avea un soț, doi copii sănătoși și frumoși și voi forma o familie. Nu îmi dau seama, dar timpul a trecut atât de repede. Toate astea se vor întâmpla după facultate, pentru că nu pot abandona studiile, dar timpul trece repede, mai repede decât îți imaginezi. Iar timpul ne schimbă, la fel cum m-a schimbat și pe mine.

      Îmi trec mâna prin păr, prinzându-l într-un coc, apoi îmi iau demachiantul și o dischetă, înlăturând machiajul. Odată ce scap de machiajul din jurul ochilor, cearcănele mele imense apar. Măcar machiajul mă poate ajuta să le ascund, la fel cum zâmbetul mă poate ajuta să ascund de fapt cum mă simt.

     Scap de haine, pielea mea rămânând liberă, apoi îmi dau jos bandajul, scâncind din cauza durerii. Când voi scăpa de semnul ăsta? Probabil niciodată, chiar dacă rana se va vindeca, urmele vor rămâne. Apa caldă curge ușor pe spatele meu, ajutându-mă să uit de toate pentru câteva momente. Simțeam durere, dar încercam să o ignor, pentru că ignoranța chiar ajută uneori. Aveam nevoie de asta și voiam să stau câteva momente fără a mă gândi la nimic. Dușurile calde mereu m-au liniștit, dar oricât mi-aș dori să  fug de tot nu puteam.

    Toate întrebările din mintea mea nu mă lasă să mă liniștesc. De ce au apărut halucinațiile astea? De ce nu pot scăpa de ele? Mă termină psihic și vreau o pauză, măcar pentru câteva zile.

      
      Brusc, aud o bătaie în ușa de la baie, însă cred că mi s-a părut sau poate a fost vecinul de sus, așa că îmi continui dușul. Aud și a doua bătaie, apoi opresc apa de la duș, rămânând pentru câteva secunde pe loc, apoi îmi iau un prosop alb pe care îl răsucesc pe corpul meu firav. Aud din nou acea bătaie, apoi după câteva secunde de liniște clanța se mișcă, cineva încercând să deschidă ușa de pe cealaltă parte a sa. Mă aplec, încercând să văd pe gaura ușii cine era, însă văd un ochi ce mă privea. Mă speri îngrozitor, alunecând pe gresia udă și reușesc să mă lovesc la cap atât de tare încât pentru câteva momente rămân inconștientă.
   
      Mă trezesc pe gresia rece, cu o durere groaznică de cap. Căzusem pe brațul cu rana provocată de Jake, iar acum simțeam din nou durere. Îmi aminteam tot ce s-a întâmplat, iar faptul că cineva mă privea prin gaura ușii, mă îngrozea. Încerc să mă liniștesc, apoi mă ridic de pe podeaua rece.  Îmi era frică să ies din baie și nu aș mai fi părăsit locul ăsta, pentru că îmi era teamă să nu fie cineva dincolo de ușă. Mereu mi-a fost frică de pericol, dar nu știu dacă acum ar fi trebuit să mă tem sau nu.

    Rotesc cheia, apoi apăs pe clanță, pășind în camera mea goală. Totul era la fel, părând că nimeni nu a fost aici cât timp am fost în baie. Încui ușa camerei mele, apoi mă uit împrejur. Devenisem sceptică și nu știam la ce să mă aștept.

    Îmi iau pijamalele mele pufoase din dulap, alături de lenjerie intimă, apoi le îmbrac. Îmi croiesc drum către bucătărie,  apoi deschid frigiderul căutând ceva ce aș putea mânca. Găsesc o caserolă cu sendvișuri pe care o așez pe masă și îmi iau o sticlă cu suc de portocale. Deschid caserola, luând un sendviș și uitandu-mă să văd cu ce e, cum fac de obicei. Avea cașcaval, șuncă și roșii. Era ok, mai ales că acum îmi era foame.