Capitolul 1

37K 1.5K 577
                                    

      Am oftat descuind uşa noii mele camere, de fapt case pentru unrmatorii sase ani. Peste doua zile va fi prima zi a mea in calitate de studenta. Sper ca o sa ma acomodez rapid aici. Mereu mi-a placut orasul acesta. New York. Pana si numele e super. Mi-am pus geamantanul pe un pat ce nu avea lenjerie pe el. Ciudat. Celalalt avea. Asta inseamna ca viitoarea mea colega a ajuns deja? Dar unde e? Ma uit la dulapul agatat deasupra patului ei. Avea cateva carti. M-am uitat la titluri. Jane Austin si Stephen King. Uau, cea mai ciudata combinatie din cate am vazut pana acum. Eram usor confuză. Camera arata de parca ar fi locuinta de ceva timp. Nu inteleg ce se intampla aici. Deschid sifonierul. Cum banuiam. Partea stanga e ocupata. Cea dreapta e libera. Mi-am desfacut geamantanul si am inceput sa-mi ordonez fiecare lucru in parte. Mama m-a invatat mereu sa am grija cum ma organizez. Imi pun si eu cele cateva carti pe dulapiorul de deasupra patului meu. Ursuletul de plus de la fratele meu il asez deasupra. Asez pe pat lenjeria cumparata de mama. E albastra deschisa, culoarea mea preferata. Asez si patura pe deasupra si e gata. La timp, usa se deschide si aud un ras colorat apoi o fata intra. E tunsa scurt. Parul ii ajunge doar pana la linia maxilarului. Poarta un maiou negru si colanti mulati de aceeasi culoare. Are tenesii dezlegati la sireturi si tine in mana un pahar din plastic cu cafea, dupa cum miroase. Ochii caprui ma studiaza atent de sub genele negre frumos ondulate. Buzele naturale i se curbeaza usor intr-un zambet.

— Oh, ai si ajuns? Trebuie sa fi Ava nu?

   Eu aprob. Se apropie si imi intinde mana. O apuc studiindu-i atenta manichiura. Oja e rosie. Imi place culoarea aceea. Eu prefer un lac peste unghia naturala si bine ingrijita.

— Eu sunt Hanna. Bun venit la facultate, scumpo.

     Am zambit. Era ciudat ca mi se parea mai mare ca mine?

— Ce idee a avut si conducerea anul asta, nu? Spune in timp ce se aseaza in pat. Pe mine una nu ma deranjeaza sa impart camera cu un boboc, dar stiu ca unii nu se impaca prea bine cu gandul.

     Ma uit la ea inca curioasa. Nu inteleg la ce se refera si ii spun asta.

— Scuza-ma dar, despre ce vorbesti?

    Ea rade.

— Nu stii? Pai, Ava, anul acesta, din cauza lipsei de spatiu, o sa fim in camere si studenti din ani diferiti. In general fiecare era cu fiecare. Politici tampite daca ma intrebi pe mine.

— Deci, o lungesc eu, tu nu esti boboaca?

    Ea clatina din cap. Soarbe o gura din cafea apoi o lasa jos. Ma asez si eu pe patul meu.

— Nu. Sunt anul doi. La literatura engleza.

    Oh uau. Nici macar acelasi program de studiu nu-l avem. Eu studiez medicina. Adica voi studia...

    Hanna se ridica putin aplecadu-si capul in jos si cautand ceva pe sub pat. Scoate un pachet de tigari si il verifica. Era gol. Injura in barba si se uita la mine intrebator. Clatin din cap presupunand ca vrea o tigare. Ei bine imi pare rau, eu nu fumez si nici n-am sa o fac. Urasc chestiile alea. Sare din pat in urmatoarea secunda.

— Haide, draga mea noua colega, mergem la supermarket sa-mi cumpar tigari. Si poate luam si ceva de mancare.

    Accept pentru ca oricum nu am altceva de facut. Iesim din camera si incuiem. Ma apuca de brat si ma trage in jos pe scari. Observ ca mai sunt studenti deja veniti si instalati. Hanna saluta doua fete si bate palma cu un baiat. Cand ajungem aproape de iesire adica la parter unde este si etajul baietilor din acest corp, se aude o voce strigand la altcineva.

— Jigodie!

    Apoi din una din camere iese o fata scunda si satena. Isi trece degetele in repetate randuri peste obrazul rosu. Se uita urat la mine cand observa ca o privesc cu mila.

NOVAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum