NOVA

Capitolul 51

Ne uitam unii la altii si nimeni nu spune nimic. Nova e la fel de incordat si inceuntat. Matty se joaca prin iarba cu noua lui masina de pompieri. Zambesc privindu-l.

-Stiti ce este al doilea?

Vocea doamnei Miller ma face sa o privesc din nou. Clatin din cap.

-Nova nu vrea sa stie, spun si rad usor.
Isi doreste o fetita.

-Oh, presupun ca vrei sa poarte numele-...

-Nu.

Nova intervine peste cuvintele ei direct ca intotdeauna.

-Niciunul din copii mei nu o sa poarte numele lor. Niciodata. Ii detest pe ei la fel cum va detest si pe voi.

Tresar si imi pun mana pe piciorul lui.

-Te rog, Nova. Te aude copilul.

-De ce ne detesti atat de mult baiete? Pentru ca nu te-am crescut noi? De aia esti suparat?

Nova pufneste.

-Tu te auzi ce spui? N-am nevoie de voi. Cand eram mic poate am avut, dar m-am descurcat singur. Nu. Nu pentru asta va detest ci pentru faptul ca veniti dupa atatia ani in care va durut in cot si imi spuneti ca sunt nepotul vostru, indrazniti sa vorbiti cu baiatul meu de parca nimic nu e in neregula.

-Dar esti nepotul nostru dragul meu, intervine si doamna Miller.

-A da? Si acum douazeci si ceva de ani nu eram? Nu. Atunci eram doar bastardul unei femei usoare care a " reusit sa puna mana" pe fiul vostru cu ajutorul meu. Ghici ce, fiul vostru era un pierde vara inutil care umbla din...

-Ai dreptate.

Ne uitam toti la domnul Miller.

-Tot ce spui e adevarat. Acestea au si fost cuvintele mele spre tatal tau cand l-am dat afara. Bunica ta, aici de fata, m-a implorat sa nu il arunc in strada. Sa te luam si pe tine si pe mama ta la noi si sa ramanem uniti. Dar eu nu am acceptat. Totul a fost vina mea.

Doamna Miller varsa cate o lacrima in tacere cat sotul ei vorbea. Le indeparta rapid cu o batista alba imaculata. Imi intind mana peste masa si o cuprind pe a ei. Se uita la mine iar eu ii zambesc compatimitor. Imi strange usor mana.

-Sunt batran acum, nepoate, si se spune ca oamenii cand imbatranesc devin mai intelepti. Stiu ca am gresit, si stiu ca merit ura ta. Dar ce sa fac...boala asta ma trage din ce in ce mai mult in groapa. Am acceptat-o de mult ca fiind pedeapsa mea, insa cum sa o las sa ma rapuna cand aici nu mi-am incheiat toate socotelile. Cand nu mi-am achitat toate datoriile morale, cand nu mi s-au iertat pacatele. Toate depind de tine. Nu iti cer sa ma ierti, doar sa intelegi ca am gresit. N-am fost perfect, n-am sa fiu niciodata, dar regret in fiecare clipa ca nu am ascultat in vremea aia.

-Spune-i si despre perioada aceea, draga, trebuie sa stie tot adevarul

Nova se uita la doamna Miller.

-Ce perioada?

Domnul Miller trage aer in piept si ia o gura de ceai.

-Cand taica-tu a cerut sa te ia inapoi de la serviciile sociale.

Devine interesant.

-Bunica-ta l-a rugat.

Nova se crispeaza mai mult decat era deja si se uita atent la femeia in varsta. Aceasta continua sa verse lacrimi amare si continua ea s-a povesteasca.

-Cand tatal tau a venit sa te ia de la serviciile sociale a facut-o pentru ca eu l-am implorat. Mie nu au vrut sa mi te dea. Aveam de gand sa te cresc eu impotriva dorintei sotului meu si fara sa stie el. Dar nu m-au lasat. Nu mi te-au dat. Asa ca l-am cautat pe tatal tau si i-am dat bani ca sa te ia inapoi si sa te cresca. Ii dadeam bani in fiecare luna pentru ca tie sa nu iti lipseasca nimic. Dar nu am indraznit niciodata sa vin sa te vad. Poate asa as fi aflat ce iti facea.