Capitolul 42

19.8K 1.2K 383
                                    

"Unde esti? "

"Raspunde dracu odata la telefon! "

" Termina cu prostiile si spune-mi unde esti, acum! "

" Nu iti fac nimic, doar spune-mi unde esti... "

"Esti bine? Macar atat spune-mi..."

Si acestea sunt doar o parte din mesajele care mi-au facut telefonul sa vibreze toata noaptea. Numarul apelurilor a trecut de treizeci probabil. N-am facut altceva decat sa plang ca o proasta. Trag patura mai bine pe mine cand suna din nou. Ar trebui sa ii spun macar ca sunt bine.

Nu ma mai gandesc a doua oara si glisez cu degetul pe ecran. Il duc la ureche si astept.

-Ava...?

Pot sa jur ca mi-a stat inima cand l-am auzit. E prima oara in atatea luni de cand il cunosc cand imi spune pe nume. Imi inabus hohotul de plans cu palma.

-Unde esti?

Inchid ochii si incerc sa ma temperez. Faptul ca sunt insarcinata e un plua pentru starea in care ma aflu. Imi vine sa plang intr-una si sunt deprimata total.

-Unde esti? Repeta din nou de data aceasta puţin mai rastit.

-La mama, soptesc incet.

Se aud niste zgomote de chei si o usa trantita.

-Da-mi adresa.

-Unde ai fost? Intreb la fel de incet.

-Te-am cautat, unde dracu as fi putut sa merg. Da-mi odata adresa aia.

Imi trag nasul.

-Nu. Nu vreau sa vii aici. Nu acum. Nu inca.

-Nu-mi pasa ce vrei tu. O sa vin acolo fie ca vrei sau nu. Daca nu o spui tu, atunci o sun pe ea.

-Si ce o sa-i spui ha? O sa ii zici de ce am plecat? Pai ia ghiceste, Nova, o sa te dea ea cu mana ei afara daca o sa afle!

Deja incep sa nu ma mai recunosc. Mai intai faptul ca l-am plesnit si nu m-as fi vazut facand asta in vecii vecilor, acum tip la el...

-Atunci vino tu inapoi. Putem vorbi...

Am inghitit in sec.

-Tu nu esti suparat?... Ca te-am lovit?

Urmeaza un moment de liniste.

-Am fost. Am spart cateva chestii prin casa. Neimportante. Am strans, stai calma. Dupa, m-am calmat. Serios acum, e cinci dimineata, spune-mi unde esti.

-Nu inca.

Ii aud oftatul si apoi o bufnitura, ca si cum s-ar fi trantit la podea.

-Ti-am spus ca urasc Craciunul. Ziua asta blestemata de 25 decembrie mi-a adus mereu doar neplaceri. Se intampla la fel si anul asta. Ai spus ca ma iubesti, arata-o. Spune-mi unde esti.

Inchid ochii. Te iubesc Nova. Mai mult decat orice. Daca ai vedea cat de mult si m-ai crede ar fi mai usor. Am renuntat la tot pentru tine si as face-o din nou. Dar tu esti prea complicat ca sa iti fac fata nonstop, mai am nevoie si de pauze din cand in cand.

-Daca iti spun unde sunt, o sa vii aici, iar eu nu voi rezista si o sa vin imediat la tine. Dar vreau sa realizezi ca nu poti sa arunci vorbele asa de fiecare data si eu sa le accept mereu. Sunt si eu om si am limitele mele Nova. Acum am nevoie de o pauza.

-Am realizat deja aia. Am spus o prostie. Nu trebuia. Haide, vino inapoi. Te vreau inapoi.

-Pana data viitoare cand o sa te indoiesti din nou de mine. Nu pot sa inghit asta la nesfarsit Nova.

NOVAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum