Capitolul 47

15.6K 976 84
                                    

NOVA 

Are mare, dar mare noroc ca e cine e ca altfel il pocneam de cand si-a aratat fata in apartamentul asta. Cu cat tupeu vine el sa zica asta cand acum doi ani imi spunea sa nu pastram copilul. Cand ma gandesc la asta chiar ma gandesc la optiunea de a-l strange de gat pe loc. 

Pe de alta parte iepurasul e socat. Vad pe fata ei ca nu stie nici macar ce reactie sa aiba acum ca tatal ei, care a renegat-o intr-un fel sau altul, e acum aici, in sufrageria noastra si isi cere "drepturile" de bunic. Imi vine sa rad, dar nu pentru ca as fi eu amuzat ci de nervi. Inca nu m-am miscat de pe canapea.

-Ava? 

Se intoarce spre ea. Ochii ei albastrii il analizeaza atent.

-Doarme acum, tata. Vrei ceva de baut?

Ce face? A inebunit! Fata asta are nevoie serioasa de niste sfaturi de " cum sa nu mai fi atat de buna cu toata lumea". Serios, el i-a spus ca nu are decat sa se descurce singura, si i-a sugerat sa faca avort si ea asta face? Ii ofera ceva de baut?! Ma ridic de pe canapea si merg spre bucatarie cu pasi lenti dar siguri ca ai unui animal ce isi vaneaza atent pranzul. 

-Vino putin, babe.

Vocea mea a sunat foarte grava cand am chemat-o dupa mine. Am asteptat sa vina si ea. Desigur ca a facut-o fara retineri. M-ar urma oriunde.

-Stiu ca...

-Vreau sa plece, marai spre ea nepermitandu-i sa-si termine fraza. Acum, adaug dupa doua secunde.

Inchide ochii si ofteaza.

-Stiu ca asta vrei, dar intelege-ma ca nu pot. E tatal meu.

Ma enervez din ce in ce mai tare cu fiecare secunda in care il stiu in apartamentul meu.

-Ti-a spus sa avortezi!

Pe asta nu am mai soptit-o ca mai inainte ci am zis-o destul de tare incat sa o auda si el si pe un ton destul de iritat incat sa inteleaga ca nu il vreau aici sau in preajma fiului meu. Si a auzit. Pasii i se aud pe podea cum se apropie. Imi mut privirea de la iepuras pe un punct fix in perete asteptand sa vad ce dracu are de gand.

-Adevarat. Si am gresit. Oamenii fac greseli. Incerc sa o repar pe a mea.

Ma rasucesc spre el si marai.

-Pacat ca eu nu dau a doua sansa.

Se uita in ochii mei si nu pare deloc afectat de cuvintele mele.

-Nu iti cer tie nimic. Ii cer fetei mele.

Acum chiar vad rosu in fata ochilor.

-Hai nu zau? Sa mori tu?

-Nova! 

M-a scapat. El m-a provocat. 

-Imi pare rau, dar ma enerveaza.

Barbatul se uita la mine si schiteaza o grimasa.

-La fel ai ramas. Un derbedeu, agresiv si iute la manie. Probabil ca nici ca tata nu excelezi.

Sunet de ceva spart, Ava strigandu-ma si maraitul meu. Atat stiu ca s-a intamplat pana m-am trezit ca il tin lipit de perete cu mainile infipte in camasa lui. Sunetul venise de la un pahar care era pe masa si il daramasem din greseala. 

-Tu te-ai gasit sa vorbesti? Nu stii nimic despre mine!

Mana iepurasului m-a atins pe obraz.

-Shh, Nova, te rog, lasa-l. Matty o sa se trezeasca.

Evident ca vorbeste de baiat, stie ca ma calmeaza imediat asa. Rasuflu pe gura si imi iau mainile de pe el apoi fac un pas in spate. Ma uit la el scarbit. O mana mica se aseaza usor pe pieptul meu care urca si cobora haotic.

NOVAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum