NOVA

Capitolul 7

Astazi era sambata si eu nu aveam absolut niciun chef sa ma ridic din pat. Voiam sa stau acolo ferita de privirile tuturor. Sa citesc o carte si sa ascult muzica. Hanna deja era imbracata si pregatita sa iasa in lume desi era doar noua dimineata. Am oftat si mi-am trantit perna in cap. Am auzit usa deschizandu-se si inchizandu-se. Pentru o secunda mi-a stat inima, dar apoi mi-am dat seama ca nu aud nicio injuratura de la Hanna. Mi-am tras perna de pe cap. Ah, plecase ea. De aia nu se mai auzea nimic. Am oftat si m-am ridicat si eu din pat. Telefonul meu a scos un sunet scurt. Aveam un mesaj nou.

" buna dimineata. Micul dejun frumoaso? "

Am zambit. Era Spencer. Am mai iesit odata. Atunci ne-am plimbat doar prin Central Park. Imi place sa-mi petrec timpul cu el. Dar doar atat. Adica, nu il vad ca altceva decat un prieten. Sper ca nici el sa nu dezvolte alt soi de sentimente pentru ca nu as stii ce sa fac in situatia aceasta. Ii trimit un mesaj scurt.

"Ok. Voi fi gata in cincisprezece minute ".

Am intrat in baia micuta, am facut un dus scurt, m-am spalat pe dinti si mi-am pieptanat parul brunet. M-am imbracat rapid cu o pereche de blugi, o bluza neagra si o jacheta din denim peste. Mi-am luat telefonul si banii si gata. Am iesit din camera exact cand o alta usa s-a trantit. Mi-am intors privirea in partea dreaptă si am regretat din prima clipa.

El.

Iesise din camera lui Cleo. Mi-am dat ochii peste cap. Ma observase si el. Mi-am intors privirea si mi-am incuiat usa, in timpul acesta el s-a apropiat cu pasi mici de mine. Imi simteam inima in gat. Fir-ar! Mana sa mi-a inconjurat talia brusc ca aproape am tipat. Mana cealalta i s-a asezat peste a mea si ma oprit din a incuia usa. Nasul i-a coborat in parul meu. O clipa am fost incapabila sa ma mai misc. Asta pana cand l-am vazut ca descuie usa.

-Inceteaza. Da-mi drumul, am strigat nervoasa.

Nu m-a ascultat ci m-a impins in camera si a trantit usa in urma lui. Mi-am incrucisat bratele la piept păstrându-mi starea de frustrare si nervozitate. A pufnit ranjind in coltul gurii. Mi-a indepartat mainile de la piept si si-a lipit palmele de obrajii mei tragandu-ma spre el si lipindu-si buzele de ale mele. M-am zbatut. L- am lovit chiar, dar nu se misca. El ma saruta si eu incercam sa-l opresc.

-Daca tot sunt considerat un magar, o sa fiu magar pana la capat, zice intr-o pauza scurta apoi ma saruta din nou. Ce mai vrea sa insemne si asta. Cum? Cum indrazneste? Reusesc sa scap doar cand il musc de buza. Maraie si ma lasa sa respir.

-Esti un nesimtit asta esti. Cum... cum indraznesti? Nu ti-am facut nimic si tu ti-ai batut joc si acum continui sa o faci. Ce vrei de la mine?

El nu pare miscat de cuvintele mele. Inchide ochii si inspira adanc apoi expira. Pleoapele i se deschid lasand loc ochilor caprui- verzui sa ma fixeze.

-Nu am...

Imi ridic mana pentru a-l opri.

-Opreste-te. Vreau sa iesi din camera asta si sa ma lasi in pace. Atat. Nu ma intereseaza ce ai de spus. Ai facut suficiente. Pleaca.

Stiam ca aveam sa incep sa plang daca nu pleca mai repede pentru ca imi simteam lacrimile intepandu-mi ochii. Din fericire a facut si el odata ce imi doream eu si a plecat. Trantind, bineinteles usa in urma lui. Am oftat si am clipit des alungand lacrimile ce stateau sa cada. Trebuie sa plec acum. Ma asteapta Spencer. Probabil e jos si isi face griji.

Ma verific puţin in oglinda si apoi ma imbarbatez puţin. Nu il las sa-mi strice ziua, nu il las sa-mi strice ziua.

Cobor rapid si ultimele trepte si deschid usa caminului. Masina lui Spence este deja in fata. Geamul se coboara cand ma apropi. Deschid portiera ma urc si imi pun centura.