Capitolul 21

16.9K 1K 76
                                    


Durerea de cap încă nu imi trecuse. Nu stiu cand adormisem dar nu ma simteam odihnita deloc. M-am dat jos din pat ignorand ameteala ce ma cuprindea. Am reusit sa ies din camera si sa intru in baie unde am pornit apa rece de la chiuveta. Mi-am udat mana apoi am trecut-o peste fata. Oare aveam febra? Trebuia sa caut o pastila. Opresc apa si deschid din nou usa mergand clatinat spre camera mea. Camera se invartea cu mine.

-Arati ca dracu, dar mai rău ca el. Ce naibii ai?

-Nimic, mormai.

Ma simt insfacata de talie.

-Mda? De aia mai ai puţin si pupi podeaua? Meriti cateodata sa te bat pe bune.

Ma ridica in brate si capul meu cade pe umarul lui. Nici macar ochii nu ii mai pot tine deschişi. Deschide o usa si ma aseaza in pat. Asta nu e patul meu sunt sigura. Ma inveleste bine. Bajbai dupa mana lui si gând o găsesc o strang incet.

-Promite-mi ca o sa incerci sa te lasi.

-Ce?

-De droguri. Promite-mi, te rog.

Isi trece cealalta mana peste fata probabil exasperat.

-Tot nu vrei sa te lasi...Fie, bine. Promit ca o sa incerc, acum revino-ti.

Atat voiam sa stiu. In urmatoarea clipa pleoapele mi s-u inchis pentru cateva ore bune. M-am trezit abia pe la pranz. Eram singura in camera si judecand dupa linistea mormantala eram singur in toata casa. M-am ridicat din patul lui Nova si am coborat jos. Da, nu era absolut nimeni aici. Hanna si Chase se întorceau abia pe seara. Se aude un motor de masina si ma apropi de fereastra din living, dau usor draperia. Era un taxi. Surprinzator din el coboara Nova. Cand il vad ca se apropie de intrare ma departez de fereastra. Intra indesandu-si cheile in buzunar. Nu spune nimic, doar se tranteste pe canapea si deschide Tv-ul bataind aiurea cu telecomanda. Ma asez incet langa el.

-Ai venit cu taxiul, mormai.

-Mhm, mormaie si el cu ochii in ecranul aparatului.

-De ce? Ti s-a stricat motorul?

-Nup.

E monosilabic si asta nu poate fi de bine.

-Atunci?

Isi da ochii peste cap si inspira adanc.

-L-am vandut.

Asta da veste bomba.

-Cum? De ce?

In sfarsit isi intoarce privirea spre mine si observ ca e nepasator, sau asta vrea sa arate.

-Nu e treaba ta, iepuras.

Ba eu cred ca e. Si stiu si de ce, adica banuiesc. Banii. Imi pun mana peste a lui si o strang incet.

-Poti sa ma trimiti la plimbare cat doresti, dar tot o sa ma intorc aici si o sa te pisez la cap pana o sa vorbesti cu mine.

Nu se mai uita la mine, dar zambeste in coltul gurii.

-De ce?

Amandoi stim raspunsul la asta dar el vrea sa-l auda rostit de mine.

-Pentru ca imi pasa de tine.

Nu pare ca m-ar fi auzit. Sau m-a auzit insa cuvintele mele nu ii provoaca niciun fel de reactie. Si asta doare.

-Spune-mi ce te framanta? De ce ai vandut motorul?

Se stramba si da semne ca vrea sa se ridice. Oh, nu, nu o sa pleci. Inainte sa faca vreo miscare il prind de brat si ma ridic asezandu-ma in poala lui. Acum e încruntat. Iar il enervez, dar asta este, victorie fără sacrificii nu exista.

NOVAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum