Capitolul 43

18K 1K 197
                                    

Multa agitatie. Doctora care imi spunea sa imping, asistentele ce se invarteau prin sala. Nova ce se uita cand la mine cand la doctora ca sa fie el sigur ca face ce trebuie. De parca ar fi fost el ginecolog.

Toate acestea, absolut tot, s-a estompat. In urechi nu imi mai rasuna decat plansul acela. O voce noua, necunoscuta mie si totusi vocea pe care aveam sa o iubesc toata viata. Obisnuiam sa cred ca atunci cand nasc, femeile plang ori din cauza durerii ori din cauza epuizarii, dar nu, eu una plangeam de fericire. Imi auzeam bebelusul. Ii auzeam graiul pentru prima data.

-Felicitari, e baietel.

Baiat. Era baiat. Am avut dreptate. L-am strans pe Nova de mana. Se uita tinta spre masa unde asistentele aveau grija de micut. Dupa ce au terminat cu amprenta si spalatul mi l-au da si mie. Prima oara cand il atingeam, cand ii simteam mirosul. Atat de mititel. Imi venea sa il atrang in brate si sa nu ii mai dau drumul niciodata. Nova s-a lasat pe vine langa noi. Vedeam lacrimi in ochii lui. O alta premiera ce nu aveam sa o uit vreodata.

***

M-au dus intr-un salon dupa ce am fost ingrijita corespunzator. Durerile inca erau, dar nu mai contau, micutul meu era bine si sănătos tun. Dormea liniştit in patutul lui lipit de patul meu. Nova era fix langa el. De cand l-au adus doar la el se uita. Nu stiu daca e suparat, sau il deranjeaza ca e baietel si nu fetita, dar chiar nu mai conteaza. Imi era somn, dar ma incapatanam sa nu inchid ochii, voiam sa il privesc.

Micutul meu.

Am adormit. Pana la urma, oboseala si epuizarea m-au doborat.

Cand m-am trezit era dimineata. Cum eu am nascut pe la ora 03:30, evident afara incepea sa se lumineze. M-am uitat la patut imediat. Inca dormea micutul meu ingeras. Nova era la o masuta puţin aplecat.

-Nova...

Vorbeam in soapta sa nu cumva sa il deranjez pe bebelus.

-Da babe?

-Ce faci acolo?

Se rasuceste si inchide pixul. Ia foaia pe care o completa si vine cu ea spre mine. Isi sprijină bratul de perna mea, varfurile degetelor atingându-mi obrazul cu o mangaiere usoara. Imi arata cu cealalta mana foaia. Zambesc si simt ca iar ma napadesc lacrimile. Completa actele pentru numele si certificatul de nastere al bebelusului.

-Acum nu mai e doar bebe, acum e Matthew Christian Cross, imi spune el si pot auzi practic cum urla mandria in el.

Si uite si lacrimile. Nu a fost nevoie sa ii spun. Stia deja ce nume voiam pentru fiul nostru in caz ca era baietel. Voiam sa poarte numele fratelui meu mai mic. La al doilea prenume cazuseram de acord sa facem invers ca la primul. Daca e fetita il aleg eu daca e baiat il alege el. Christian, e un nume frumos, imi place si mie, si se potriveste.

Parca simtind ca vorbim despre el micutul scancet se face imediat auzit. Chiar atunci intra asistenta.

-E timpul pentru alaptat draga mea. Sa vedem daca si lactatia a venit.

Aprob desi era de asemenea o premiera. Doamna asistenţă mi-a explicat si aratat ce si cum trebuie facut. Speram sa fie totul bine, mai citisem despre femei care nu aveau lapte in primele zile, iar bebelusii erau nevoiti sa manance din acele formule preparate de asistente.

-Asa, nu te teme, el stie ce trebuie sa faca, trebuie doar aa il asezi la san asa, ai grija la capusor, asa, foarte bine. S-ar putea sa simti putina durere fiind primul copil, dar sa speram ca e bine. Daca nu, domnisorul isi primeste biberonul. Ah, dar uite ca nu e cazul, are mami sa-i dea. Il lasam cateva minute aici si apoi il schimbam ca sa stimulam lactatia la ambii sani.

NOVAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum