Aleasa (Volumul II)

Prolog

- Ce ai facut??? a intrebat pe un ton calm, care masca o furie launtrica uriasa.

Am ezitat.

- I-am sters memoria... Nu mai e periculoasa....

A facut ochii mari, de parca nu i-ar fi venit sa creada. M-a cercetat cu ochii lui sfredelitori, iar eu am incercat sa ascund orice urma de emotie, pentru ca nu imi doream sa fiu prins. Nu l-am mintit niciodata, dar... Cum s-ar spune... "Exista un inceput pentru toate"...

- Chiar nu intelegi ca ne pui pe toti in pericol?! a intrebat, ridicandu-se nervos in picioare.

Era usor aplecat in fata, cu o mimica de pradator ce abia se abtine sa nu sara deasupra victimei sale. Mi-am dus privirea in pamant. Poate se calmeaza mai usor, daca o sa vada ca imi pare rau...

- De ce am impresia ca nu imi spui totul? a intrebat, mijind ochii, cu indoiala, pasind in jurul meu cercetator.

Am sperat sa nu spuna asta.... Mi-am reglat respiratia pe cat de mult posibil si incercam sa par cat de calm reuseam. Nu ma crede...

- Asta e tot. I-am sters memoria. La fel ca de fiecare data. Nu isi mai aminteste absolut nimic.

A ridicat o spranceana.

- Esti sigur? a intrebat cu aceeasi neincredere pe chip.

- Da, sunt sigur. am raspuns cat de impasibil am putut.

A ezitat o clipa, inca sfredelindu-ma cu privirea.

- Sa te cred sau nu? m-a intrebat de parca asta ar fi depins de raspunsul meu.

Am inghitit in sec. As prefera sa ma crezi... Nu imi doresc nimic altceva...

- Asta este adevarul, Sefu'. am spus la fel de neutru.

Am facut ceea ce nu trebuia... Mi-a spus sa o omor... Dar nu am executat-o....

- Fie cum spui tu... a zis de parca s-ar fi resemnat. Dar pana nu vad asta cu ochii mei, nu pot sa fiu sigur.... a urmat o pauza scurta, dupa care a spus pe un ton mai jos. Nu mai pot fi sigur de nimic din partea ta, in ultimul timp...

Am inghitit in sec. Imi ramane doar sa sper ca nu se va da de gol in fata lui.... O va omori si pe ea, ma va omori si pe mine...

- Esti liber. mi-a vorbit, privind inspre geam si scotandu-ma, astfel, din ganduri.

Am aprobat in semn de intelegere si am iesit din cabinetul sau. Am facut pasi mari pe hol, stiind sigur unde ma indrept. Mai bine spus spre cine...

"Nu mai pot fi sigur de nimic din partea ta, in ultimul timp..." imi rasunau in minte ultimele sale cuvinte. Nici macar eu nu mai pot fi sigur de asta... am oftat. Am fost avertizat de doua ori de el sa revin cu picioarele pe pamant, iar a treia oara mi-a cerut sa scap de ea...

Imi era mila de ea cand imi spunea ca nu va reusi s-o faca... Sa isi tina gura in legatura cu cele cunoscute... Dar... am oftat iarasi. Nu puteam sa ii sterg memoria... Sefu' va fi cu ochii pe ea, stiam asta de la inceput... Trebuie sa se protejeze cumva de eventualele pericole. Cum ar fi si cel de dupa usa asta...

Nu m-am obosit sa bat, ci am apasat instant pe clanta. Stiam ca va fi deschis. Se uita pe schite, iar cand a auzit usa, s-a intors lent spre mine.

- Nu ai auzit de educatie? Daca as fi fost ocupat cu altceva? a intrebat sarcastic. Sau cu altcineva? a ranjit pervers.

Am privit spre el impasibil. De parca m-ar interesa ocupatiile tale...

- Nu mi-ar fi pasat. am spus, ridicand demonstrativ din umeri. Acum asculta aici. Daca te atingi si de cel mai mic fir de par din capul ei, o sa regreti... l-am lamurit. Clar? am facut o scurta pauza, evidentiindu-i cele rostite. Sa nu te vad nici la un kilometru distanta de ea...