Aleasa (Volumul II)

Capitolul 28

- De ce ai facut asta? am auzit ca prin ceata vocea roscatului. Nu iti dai seama cate probleme ti-ai cauzat.

Nimeni nu i-a raspuns, iar eu am continuat sa imi tin ochii inchisi. Nici nu stiu daca am ajuns, pentru ca am adormit chiar dupa ce am pornit. Ma simt de parca au trecut doar cinci minute, dar sunt mai mult ca sigura ca a durat mai mult... Fara a mai auzi nici macar un sunet, am simtit cum sunt luata pe sus de doua brate puternice care m-au lipit de un corp tare, tinandu-ma ca pe o mireasa. Altcineva mi-a scos casca din cap, iar eu, abia atunci, am dat semne ca sunt treaza, din cauza frigului ce si-a facut loc . Persoana ce ma tinea in brate mi-a lasat, cu aceeasi grija, picioarele sa atinga pamantul. Continuam sa imi tin ochii inchisi, din cauza ametelii ce imi acapara tot capul. O fi din cauza alcoolului... am gandit, incercand sa imi mentin echilibrul.

- Unde sunt? am intrebat, facand efortul de a-mi deschide ochii. Adam?

Nu a raspuns. Doar se uita la mine urat. Parea ca imi zice "Iarasi ai facut-o de oaie..." Stii ce? Nu imi pasa! i-am raspuns, tot scrutandu-l cu ochii.

- Nu ma atinge. i-am spus brunetului ce nu ma lasa din privit, smincindu-mi mana ce inca statea intr-a lui.

Surprinderea de pe chipul sau nu s-a lasat prea mult asteptata. Aceasta s-a transformat imediat intr-o incruntatura uracioasa.

- Lunna, de ce ai băut? m-a intrebat direct.

Mi-am ridicat sprancenele dispretuitoare si mi-am incrucisat bratele la piept suparata. Probabil ca aratam penibila, demna de mila, pentru ca abia ma tineam pe picioare, dar ma tineam tare. Nu o sa ii cedez!

- Nu sunt obligata sa iti dau tie raportul. am aruncat cuvintele dura. Tipule,du-ma acasa! Nu vreau sa stau aici... i-am zis celui care ma luase din club.

Roscatul se uita la mine ca la felul paisprezece, dar nici ca imi pasa. A facut schimb de priviri cu celalalt.

- De ce te comporti asa? m-a intrebat Adam, refuzand sa accepte ca eu imi aratam capriciile.

I-am aruncat o privire sarcastica, de parca ar fi fost logic sa stie.

- Sunt suparata pe tine, Adam.... am trantit-o ca nuca de perete, ceea ce l-a facut sa tresara la auzul sagetarii numelui sau. Nu te uita asa la mine. am insistat eu pe idee.

A ezitat o clipa, de parca s-ar fi gandit la cuvintele mele.

- Dar... Ce-am facut?... a intrebat confuz.

- Mai intrebi ce ai facut? Vorbesc serios... Tu chiar intrebi asta??? am intrebat pe o voce ridicata, de zici ca puteam sa sparg pahare. Aseara... a facut ochii mari, pentru ca vocea mea a ramas instant fara pic de putere, transformandu-se intr-un smiorcăit. Ai plecat... Fara ca sa imi dai macar un pupic de noapte buna... am spus ca un copilas ce e pe cale de a plange.

A clipit in repetate randuri, fara a scoate vreun sunet. Nu isi dadea seama daca vorbesc serios sau fac vreo gluma proasta din cauza betiei. Continuam sa il privesc jignita, iar el nu stia ce sa creada. Vazand ca tace, mi-am lasat capul in pamant suparata, am inghitit in sec si m-am intors sa plec. De ce nu imi spune nimic? Ma enerveaza la culme!!!

- Lunna... a soptit de parca i-ar fi fost frica sa imi spuna pe nume.

M-a apucat de incheitura mainii, ca sa nu plec, dar mi-am smuncit-o, aruncandu-i alte cuvinte dure.

- Lasa-ma acum... M-am saturat deja....

Nu doream sa imi vada lacrimile de pe obraji, care isi facusera cale libera sa curga.

- Aseara erai suparata... Nici pana acum nu stiu din ce cauza.... De ce nu mi-ai spus? a vorbit, apropiindu-se de mine.

Mi-am lasat si mai mult capul in jos, incercand sa nu il las sa ma vada ca plangeam. Ma durea faptul ca el nu avea incredere in mine sau in ceea ce ii spuneam eu. Ma durea ca ma mintea adesea. Ma durea ca nu isi dadea seama de anumite lucruri. Ma durea ca ma considera o proasta ce nu poate sa aiba grija de propria-si persoana, neluand in considerare ca grija de propria-mi eu m-a facut sa nu fiu in stare sa ma tin singura pe picioare.

- De ce trebuie mereu sa iti spun, Adam? am spus printre dinti. Nu iti poti da si tu seama? am continuat sa vorbesc, incercand sa il privesc.

A tresarit atunci cand ochii mei s-au intalnit cu ai lui. Chiar nu ma intelege? Citeam pe chipul lui un amestec de tot felul de emotii si sentimente, printre care si mila. Cateva zeci de secunde, nici unul dintre noi nu a scos vreun sunet, iar toata lumea din jurul nostru disparuse. Nu stiu cum reusea, dar ma simteam de parca ar fi avut o scrisoare de invitatie pe fata, la care trebuia sa raspund. Fara a mai gandi prea mult, i-am sarit la gat, imbratisandu-l strans. A parut surprins, dar m-a imbratisat si el.

- Acum, ca te-ai linistit, imi spui si mie ce, dracu, ai cautat tu in club? Sa nu mai zic ca esti beata...

M-am indepartat de el. Mda, Adam... Te pricepi de minune sa strici momente... mi-am strans buzele intr-o linie, cautand prin aer vreo minciuna pe care sa i-o arunc la repezeala. Sa fiu sincera, nici eu nu stiu ce cautam acolo...

- Pot sa iti raspund eu la asta, daca vrei... a intervenit roscatul, de care uitasem in totalitate.

Am facut si eu si Adam ochii mari. De unde stie el??? Intelegand cauza surprinderii noastre, s-a explicat.

- Am vorbit cu tipul ce se afla cu ea...

Poftim???? am ramas eu socata. Nu pot sa spun ca Adam reactionase altfel.... m-am uitat instant spre el, iar cuvintele roscatului l-au pocnit, oprindu-l din a mai respira. Ochii sai negri priveau in gol. S-au intunecat si mai mult, cu toate ca nu credeam ca e posibil asa ceva. Pumnii i s-au strans pe langa corp si se putea observa ca se retine din a lovi ceva. I-am aruncat tipului o privire neajutorata, vazand ca a accentuat cuvintele si nu continua sa vorbeasca.

- Adam... am balbait numele sau. Eu...

Si-a lasat greutatea pe un singur picior, asteptand explicatia mea. Nu stiam ce sa ii raspund din moment ce nu eram nici eu la curent cu scopul meu in circumstantele date. Mi-am lasat capul in jos rusinata. Nici unul dintre ceilalti doi nu spunea nici un cuvant. Voiam sa vorbesc, pentru ca imi era frica de ce ar putea spune roscatul, dar nu aveam ce sa zic.

- Ascult... a rostit Adam cu maxilarul inclestat.