Aleasa (Volumul II)

Capitolul 43

O palma uriasa peste față m-a trantit la pamant, incapabila de a ma desprinde de jos. Cu ultima putere mi-am ridicat privirea spre cei doi ochi ce ma fulgerau cu atat de multa rautate. Am simtit ca imi inghetase sangele in vene. In albastrul patrunzator se citea ura pura, in timp ce tinea obiectul de un negru metalic indreptat spre fruntea mea. Avea o stralucire aparte in intunericul de afara. Mi-am pierdut suflul. In pieptul meu se mai afla speranta, cu toate ca eram sigura ca nu mai aveam cale de scapare.

Julieta... mi-a rasunat in timpane vocea lui. Nu ii confundam niciodata timbrul. Avea o forta aparte care iti trimitea instant fiori prin tot corpul. Insa, aveam o problema mai importanta. Teava rece pozitionata direct pe fruntea mea si degetul asezat strategic pe tragaci.

La final ambii sunt morti... a rasunat si mai tare vocea lui. A ras puternic batjocoritor. Vocea lui vuia atat de tare incat aveam impresia ca se afla chiar in capul meu. Mi-am inchis ochii, spunandu-mi rugaciunea, iar vocea lui a fost ultimul lucru pe care l-am perceput inainte sa aud că arma a fost descarcata.

* * *

- Nu! am tipat speriata, simtind imediat cum vocea mea si-a regasit forta atat de cautata.

Brusc, se facuse mult mai luminos in jur, iar ochilor mei le-au luat cateva secunde sa se obisnuiasca. Am privit ingrozita in jurul meu, ca sa inteleg ce se petrecea si unde naiba am ajuns. Nu mi-a fost mica mirarea cand am remarcat multimea de ochi ce tradau surprindere sau spaima. I-am ignorat pe majoritatea, privind umila spre cea mai dura pereche.

- Bine ati revenit la ora de biologie, domnisoara Cole... a spus cu glas pitigaiat profesoara. Din cate se pare, nu sunteti de acord cu cele spuse de Cameron, asa ca o sa va rog sa imi raspundeti dumneavoastra la intrebare...

Ce intrebare? Fir-ar sa fie.... Am adormit la ora... mi-am aruncat o palma imaginara peste față, blestemandu-ma. Am cautat prin clasa vreo farama de ajutor, dar nu am gasit. Doar Dean statea la doua banci distanta de mine si ma privea cu regret. Nu ma putea scoate din impas de la distanta aia.

- Emma? Ai putea sa ii repeti intrebarea noastra domnisoarei Cole? a zis cu acelasi ton superior profesoara.

Emma se afla, ca intotdeauna, in prima banca si nici macar nu s-a intors catre mine. Nici macar nu se uită in directia mea de cand am revenit... Cum se schimba lucrurile.... Cand si-a auzit numele, si-a ridicat plictisită capul din palmă si a privit spre marea regina a dramatismului.

- "Care sunt bazele azotate ale ADN-ului?". a spus sec.

Am inspirat adanc si m-am chinuit sa imi amintesc. Fix asta invatasem in seara precedenta, inainte sa ies ca proasta in mijlocul noptii pe afara.

- Adenina, guanina, citozina si timina. am raspuns repede.

Profesoara a ridicat o spranceana cu surprindere. Nu se astepta sa le spun pe toate. Poate ii vine apa la moara... Am fost eu absenta doua saptamani, dar nu o sa accept sa fiu cioara alba din stol.

- Si ale ARN? a mai pus o intrebare.

- Uracilul ia locul timinei. am raspuns.

Fierbea de nervi. Sa fi fost dupa ea, mi-ar fi sarit in cap, dar, faptul ca i-am raspuns atat de facil, nu ii permitea.